Orgoliul personal al lui Ghimpu, pe care unii au decența de a-l numi onoare, se situează în seria de argumente ale autorului, în timp ce orgoliul chiar e o chestiune greu de identificat, mai ales dacă încerci să-l prezinți drept mobil într-un angrenaj complicat precum este (geo)politica noastră. După care, autorul vine cu mai multe judecăți de valoare privind întregul Partid Liberal, afirmând că singurul motiv pentru care ar fi acesta în parlament, ar ține de existența unui electorat care-și dorește ”o unire metafizică cu România”. Dincolo de faptul că autorul insultă toți membrii partidului, acesta îi insultă și electoratul, care s-ar purta ca niște turmentați care îi votează necondiționat pe liberali. Una este să spui că PL este un partid cu o ideologie antagonică celei a moștenitorilor PC US și cu totul alta este să afirmi că PL există datorită PCRM și al Rusiei. Acesta este un demers absolut ne-etic, aș zice eu.

Ceea ce deranjează în articolul lui Dionis ține de ușurința cu (,) care liderului PL i se aduc acuzații false bazate pe insinuări speculative.

Să le luăm pe rând. Mai întâi de toate, i se aduce acuzația că partidul condus de acesta are o ideologie bazată pe liberalism, pe promovarea adevărului istorico-științific, pe organizarea rațională și independentă a societății etc. Or anume datorită unei asemenea ideologii PL ar încălca multe dintre angajamentele asumate în raport cu alegătorii anti-comuniști și pro-europeni ai AIE. Dar se pare că nu toți anti-comuniștii își aduc aminte de ce au votat împotriva comuniștilor ca Dodon(vicepremier comunist), Greceanâi(premier comunist) și Abramciuc(șovină cu renume). Ei au nevoie de un nou mandat al acestora, sau măcar de o combinație dintre centriștii noștri (a se citi ”oportuniștii noștri”) și troika finanțată de rușii oficiali. Dar în pofida acestor fapte, autorul pornește de la false argumente pentru poziția PL precum ar fi aceste două: ”Dodon nu e adeptul românismului” sau că comunistul (cacofonie intenționată) ”vede dezvoltarea RM în limitele unor hotare naționale separate de cele ale României”.

Ceea ce urmează nu e nici pe departe încurajator, or pornind de la niște premise false nu poți ajunge la vreo destinație corectă. PL este din nou acuzat că se tem să piardă un fotoliu de frunte dintre cele 3 din stat. Asta în timp ce de peste un an celelalte 2 componente ale AIE dețin câte un fotoliu, iar una dintre ele chiar două și PL nu are nici unul și tot n-a părăsit Alianța. Curios fapt. Mai mult decât un pic de atenție și decență nici nu trebuie pentru a sesiza ridicolul reproșului.

În continuare se operează cu aproximații și previziuni subiective, inducându-se că referendumul planificat de AIE ar fi din start condamnat să eșueze. Mai mult, pentru însăși existența acestei inițiative e blamat tot Ghimpu, omițându-se că ideea aparține întregii Alianțe. Să nu uităm că Filat a fost cel dintâi care a făcut anunțul, susține în continuare cauza, ce-i drept mai șovăielnic și bravo lui. Altceva este că doar liderul liberal e capabil să-și asume o sarcină de echipă și să lupte pentru ea până la capăt cu toți speculanții, în timp ce ceilalți aliați dau prin colțuri căutând varianta cea mai avantajoasă pentru fundurile lor de dragul acelorași ”fluxuri de bani”. Dar și asta se omite.

În continuare, autorul face referire la niște ”interese naționale ale țării”. Dincolo de caracterul abstract al unui asemenea concept, se face uz de un instrument folosit de comuniști ani de-a rândul, respectiv de șansa condiționării unui partid din RM de către niște ”persoane vizate de la București”. Sunt surprins de o asemenea abordare a autorului (tocmai a acestui autor), cu atât mai mult cu cât până acum nimeni nu a arătat cum ar depinde PL de acele persoane vizate. Nici măcar comuniștii nu au reușit și nu cred că va reuși acum Dionis Cenușă. Or nu poți demonstra existența a ceva ce nu există. Cel puțin nu într-o lume în care albul nu este negru.

Iar către final, autorul încheie apoteotic printr-o chemare către ”tot UE-ul” întru blazarea, lezarea și ferecarea liberalilor moldoveni care, în accesul lor veșnic de sinceritate, le încurcă celor câțiva colegi din Alianță să-și gestioneze ”fluxurile de bani”, împingându-i pe comuniștii ”avariați și isterizați” spre noi culmi ale inventivității și ridicolului în demersurile lor de mâzgâlire a României.

Am avut parte recent de o perioadă nu tocmai plăcută, trecând prin momente mai ”speciale”, care m-au marcat, sper, pentru o cât mai lungă perioadă din viață. Totul a început cu o răceală obișnuită, pe care am încercat să o tratez ca atare. Nu mi-a reușit preț de câteva zile, lucru neobișnuit pentru mine, indiferent dacă urmam rutina sau vreun regim special.

În a cincea zi am decis să mergem la urgență. Aglomerație, căldură în exces, tot felul de oameni chinuiți cu privirile șterse, unii resemnați, alții plini de ură, miros de boschetari murdari și medicamente,  doctori vajnici și asistente grăbite, la fel de vajnice – toate de natură să te determine să faci stânga împrejur și să dispari de acolo. Desigur, nici un nebun n-ar pleca știind că febra-i crește constant în pofida droaiei de medicamente administrate. Așa că am stat. După aproape o oră de așteptare, am avut bucuria seacă de a trece într-un salon în care am mai așteptat un sfert de oră până când medicii și-au făcut datoria și m-au trimis să stau la o altă coadă. Într-un final mi s-a spus că s-ar putea să am tbc, așa că am mers imediat la un spital specializat.

Am prins medicul de gardă, o doamnă în vârstă care spurca de mama focului guvernarea pedelistă. De fapt, ținta ei erau toți cei de la putere. L-a lăudat pe Soros, care, zicea ea, a trimis-o prin toată Europa la perfecționare din banii lui, dar nu l-a cunoscut niciodată ca să-i mulțumească. Și aici, pre-diagnosticul a fost același: tbc.

Au urmat câteva zile în care am făcut un tratament suportabil pentru pneumonie, internat fiind. Nu aveau voie să mă izoleze și să-mi administreze tratamentul pentru tbc, fără a fi siguri sută la sută că aș avea bacilul în mine. Am auzit multe despre spitale, în general și despre cele din RM și România, în special. Puțini, însă, oferă de obicei detalii. Nu o voi face nici eu, dar voi reda cum de am înțeles și eu abia acum de ce. Perioada de internare nu este una pe care să vrei să ți-o amintești. Și nu e vorba doar de tratament, care, indiferent cât de uman sau inuman este, știi că e necesar și îți face bine. Ceea ce este însă în mod cert inuman și absolut inutil, ține de atitudinea unor medici, dar în special de cea a unor asistente, care se pare că au o plăcere sadică de a-ți demonstra cât de rău o duci. Mai mult, trebuie să fii printre favoriții lor pentru a avea acces la niște informații de bun-simț: propria stare de sănătate, rezultatele analizelor sau, culmea, tipul de tratament administrat. Așadar, dincolo de larmă, frig, năduf, comentarii sarcastice și sunete cu origini indescifrabile, pacientul mai este ținut și într-o stare de suspans, exact ca în filmele horror. Doar că, în mod normal, nu vezi pacienți care să stea la coadă de bună voie pentru niște bilete la spital. Au cam trebuit să treacă niște zile pentru a-mi da într-un final seama că de fapt, favoriții lor sunt cei care le strecoară câte ceva. Din fericire, însă, m-am externat înainte de a deveni unul dintre favoriții lor.

Și totuși, tratamentul a funcționat și le sunt recunoscător medicilor pentru asta. Și le mai sunt recunoscător pentru că m-au anunțat într-un târziu că n-am avut niciodată tbc, ci doar o pneumonie ușoară care se va trata pentru că pacientul e tânăr și nu abuzează de chestii dăunătoare. Dar cel mai mult le mulțumesc pentru lecția pe care am învățat-o, fără să le-o cer. Nu există pacient într-un spital pneumologic (,) care să nu fie întrebat de medici dacă fumează, bea sau dacă se droghează. Și vai-ș-amar a fost de fiecare dată de cel care răspundea cu Da! Să vezi atunci mo(n)stre de sarcasm, batjocură și critică! Doar că de data asta pe bună dreptate, or din acel moment, fie și pentru câteva secunde, înțelegea și pacientul că țigara, băutura și drogurile sunt egale cu sinuciderea, sau în cel mai bun caz, cu masochismul. De prostie nici nu pomenesc.

P.S. Nu știu care vă erau așteptările de la un articol cu un asemenea titlu, dar așteptările mele erau și sunt ca voi să nu fiți sinucigași și masochiști. Și nici proști.

P.P.S. Iar în ceea ce mă privește, cu siguranță că aș fi stat și acum pe tușă dacă n-ar fi fost ea. Aceeași ea.

În cadrul dezbaterii, organizate în formatul Karl Popper, cei doi afirmatori și negatori au adus argumente și contraargumente în favoare și, respectiv în defavoarea unei eventuale reunificări, din perspectiva statului român actual. Argumentele aduse în discuție de către echipa afirmatoare au ținut de istorie, națiune, limbă, religie, valori, tradiții, precum, toate comune, precum și argumente de ordin politic, economic și social. Echipa afirmatoare a accentuat faptul că Unirea RM cu România ar reprezenta un beneficiu pentru cea din urmă datorită faptului ca i-ar permite să-și recapete un teritoriu care îi aparține; i-ar oferi posibilitatea statului român să devină o putere regională, avantaje în plan economic datorita potențialului agricol (teren arabil), turistic (obiective turistice precum Cetatea Soroca, Mileștii Mici, Cricova etc.) și social, prin diversitatea civilizatională, culturală și etnică. A fost evidențiat faptul că dacă la ora actuală în România există 89% etnici români, după unificare procentul s-ar reduce cu aproximativ 4%, ceea ce nu ar fi o pierdere semnificativă pentru Romania, mai ales datorită faptului că în felul acesta ar putea fi rezolvată problema maghiara (maghiari vor reprezenta în jur de 2% din populația României) și cea rusă (aproximativ 1%), neavând drept de reprezentare în Parlament ca minoritate etnică, sau cel puțin s-ar evita existența unui partid etnic cu reprezentare majoră.

Totodată, echipa afirmatoare a scos în evidența faptul că, în contextul unei eventuale Uniri, România ar cheltui aproximativ 12% din bugetul de stat pentru aducerea la același nivel salarial a cetățenilor RM angajați în instituții. Pe de altă parte, echipa negatoare a adus în discuție problema transnistreană, situația politică și economică instabilă din RM, diferențele interculturale (în primul rând minoritățile-zestre ale perioadei sovietice, rusofone) și faptul că majoritatea cetățenilor statului moldovean nu se simt și nu se declară ca fiind români (conform sondajelor de opinie, recensământului etc.), oscilând între Uniunea Euroasiatică și Uniunea Europeană, în dependență de partidele aflate la guvernare.

Către final, conform regulamentului de desfășurare, publicul a desemnat echipa câștigătoare, respectiv cea afirmatoare. Menționăm că dezbaterea organizată cu priljul ”Micii Uniri” este prima dintr-o serie de dezbateri publice organizate de către CLM.

Clubul Liberal pentru R. Moldova reprezintă inițiativa unui grup de tineri din România și R. Moldova, care împărtăşesc valorile liberale și europene şi care se regăsesc într-o nouă structură susținută de Tineretul Naţional Liberal din România și din care fac parte atât membri de partid, cât şi simpatizanţi.

Dezbaterea se va desfășura conform modelului “Karl Popper”. Vor fi două echipe (afirmatori și negatori), formate din câte doi membri fiecare, care vor aduce argumente pro și contra privind suiectul abordat. Membrii echipei vor avea la dispoziție câte 6, respectiv 7 minute, pentru a-și prezenta argumentele. La final, juriul, format din participanții din sală, va desemna echipa câștigătoare.

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactați la adresa de email: clm.bucuresti@tnl.ro sau la numarul de telefon: 0755 925 594.

Vă puteți confirma prezența pe pagina de FaceBook a evenimentului.

Am făcut și efortul de a înțelege rațiunea de a ”se exista” în PMAN a tuturor acelor oameni, mulți dintre ei veniți din republică. Nu pun la îndoială faptul că unii chiar știau ce caută acolo și pur și simplu nu mai suportau viața grea pe care o au în general majoritatea moldovenilor de când suntem pe lume. Doar că aceștia nu s-au auzit. Cei care s-au auzit, însă, au făcut un exercițiu de incoerență de invidiat, arătând că mania bilingvismului amnezic taman de la ei pornește. Aceștia au amestecat într-o veselie minciuni, insulte și amenințări, toate expectorate într-o rusă exemplară pe care ultranaționalistul românmarist Roșca a ridicat-o la rang de produs cultural a românului moldovean spălat pe creier.

Lăsând la o parte ironiile, trebuie să remarcăm primul lucru bun pentru societate, dar rău pentru alianță: unii moldoveni încă mai au simț civic și încă nu le e lene să iasă în stradă, fie aceștia comuniști, pepecediști sau rusofoni și dacă știu pentru ce au ieșit ori nu. Acesta este un semn bun pentru o democrație în devenire, ca fenomen. Dar nu și atunci când alternativa țintei protestatarilor sunt alternativa comuniștilor pro-ruși și antieuropeni.

Al doilea lucru bun este că optimist fiind, vreau să cred că Alianța va trage concluziile de rigoare și nu va subestima furia opozanților, dar și a propriilor alegători dezamăgiți în scurta perioadă a lor de guvernare.

Iar al treilea lucru, pe cât de banal, pe atât de plin de semnificații, este că ”vinovații” din ochii revoltaților au avut un singur nume: AIE. Nu PL, nu PLDM, nu PDM, ci AIE, iar asta e un lucru bun.

Anume la acest aspect, consider eu, că ar trebui să lucreze Alianța în viitorul apropiat până să declanșeze campania pentru referendum, la imaginea unitară și solidară a tuturor componentelor ei, pentru a-i recupera cel puțin pe anticomuniști. Desigur, toate acestea, alături de o mobilizare comună a resurselor. În caz contrar, mă tem că vom asista la un nou fiasco al democrației, iar bărboșii de azi ne vor fi coonducătorii de mâine.

]]> http://tudorcojocari.wordpress.com/2012/01/22/3-lucruri-bune-despre-protestele-nestiutorilor-roschisti/feed/ 2 Tudor Cojocaru http://tudorcojocari.wordpress.com/2012/01/21/moldovenii-sustin-protestele-antiguvernamentale-din-romania/ http://tudorcojocari.wordpress.com/2012/01/21/moldovenii-sustin-protestele-antiguvernamentale-din-romania/#comments Sat, 21 Jan 2012 16:49:09 +0000 Tudor Cojocariu http://tudorcojocari.wordpress.com/?p=3172 ]]> Reprezentanți fără reprezentare

Evident, afirmația din titlu este una doar parțial adevărată, ca să nu spun că este una falsă. La fel de falsă sau parțial adevărată este și afirmația că basarabenii din București nu se implică în proteste și nu le văd rostul. Aceasta din urmă a fost făcută de cel de al doilea președinte al OSBB, Ș. Miron, într-un acces obișnuit de ”reprezentativitate” al acestuia. Spun ”obișnuit” pentru că nu este prima dată când un membru de frunte al organizației respective vorbește în numele tuturor basarabenilor (de toate vârstele, evident) din București sau din țară, fără a ține cont de banalitatea că în afara celor câteva zeci sau sute de membri ai organizației lor, mai ființează și alte câteva mii de persoane în numele cărora se exprimă aceștia și ale căror opinii sunt opuse față de cele ale liderilor respectivi de ONG-uri.

Gesturile de acest fel sunt cu atât mai deranjante, cu cât de ani buni, membrii unor structuri, dintre care cea amintită mai sus se remarcă de fiecare dată, sfidează etica, morala și bunul simț elementar, referindu-se în exprimările lor publice la persoane pe care nu îi reprezintă și de care nu sunt recunoscuți. E adevărat că ideea enunțată face parte dintr-o discuție mai lungă privind legitimitatea așa-zișilor ”lideri” ai basarabenilor care nu există și care sunt doar liderii anumitor ONG-uri, dar trebuia să punctez aceste fapte oarecum ironice.

Contradicții și inconștiență în atitudinea liderilor asociațiilor basarabenilor

Revenind la protestele românilor din toată țara împotriva regimului Băsescu și a pedeliștilor, ca atare (UDMR-ul care e și el la guvernare, a fost rareori ținta mesajelor), trebuie să avem în vedere următoarele aspecte.

Liderii unor asociații de basarabeni (așa cum se cheamă ele în România și care sunt formate din studenți români moldoveni cu cetățenie moldovenească) adoptă un comportament anti-statutar, anti-românesc, anti-democratic, dezbinator și în fond, irațional, atunci când aceștia aleg să transmită mesaje anti-protestatari. Să argumentez de ce. Prin statutele asociațiilor respective sunt consfințite principii precum promovarea valorilor naționale românești, a democrației, dezvoltarea personală a membrilor și alte cele. Iar în zeci de orașe din întreaga țară, protestatarii scandează lozinci și luptă în felul lor pașnic și democratic anume pentru asemenea valori, împotriva dictaturii, a aroganței, a derapajului anti-democratic, a blocajului instituțional, a izolării puterii în raport cu populația, a utilizării resurselor statului în interes de partid și câte și mai câte, aflate în dezacord perfect cu statutele și idealurile asumate respectivelor asociații. Mai mult, manifestațiile poartă un caracter pașnic, sunt asumate de absolut toate categoriile sociale și pot fi apreciate ca fiind desfășurate în interes național. În mod ironic, simbolistica națională utilizată în cadrul protestelor este aceeași pe care o utilizează asociațiile respective la protestele lor anti-comuniste sau pe la manifestațiile iarăși, naționale.

Democrație internă precară și apolitism oportunist

Deficitul de democrație din cadrul acestor asociații este un alt aspect care îngrijorează, or în momentul în care toți cei câteva sute de membri ”apolitici” se complac cu eticheta de oameni care în mod unanim se împotrivesc unor proteste antiguvernamentale de zeci de mii de cetățeni înseamnă că toți aceștia susțin partidul de la guvernare și președintele provenit din respectivul partid. Iar asta este chiar grav și înseamnă că tânăra generație de moldoveni care-și face studiile în România fie e inconștientă, fie e mult prea apatică pentru a reacționa la abuzul la care e supusă sistematic de către liderii de partide românești prin liderii de asociații. Și totuși, refuz să cred că cei care nu sunt auziți nici nu există. Simptomatice în acest sens sunt afirmațiile primului președinte al OSBB, V. Durnea, care se referă la protestatarii disperați care îngheață pe la proteste, cu sintagma ”Lasă-i să latre, că au tot lătrat”, în perfectă consonanță cu șefii PDL care au numit protestatarii ”viermi și ciumpalaci”. Ar fi mai demn, din punctul meu de vedere, ca toată conducerea OSBB să recunoască odată și pentru totdeauna că la fiecare scrutin și cu fiecare prilej vor susține candidații PDL precum au făcut-o în cazul Ebei, a lui E. Tomac și a lui T. Băsescu etc., fără a mai face circ de fiecare dată cu ”apolitismul” lor ipotetic, dar asta e din nou, o discuție mai lungă în care rareori se implică cineva fără înjurături și flegme.

Efecte secundare antinaționale și antidemocratice ale naționalismului irațional

În ceea ce privește aspectul integrării moldovenilor în societatea românească, un alt principiu asumat de mai toate asociațiile basarabenești, discuțiile se învârt, de obicei, în jurul unor concepte precum sunt etnia, naționalitatea, cetățenia, istoria, valorile, Unirea, cultura și altele asemenea. Fără îndoială, etnia majorității cetățenilor moldoveni este cea română, la fel și naționalitatea, doar că cea din urmă este mai puțin asumată și mai contestată. În fapt, ambele concepte sunt greu de definit unanim, dar și mai greu de acceptat unanim. Bazându-ne pe conceptul de cetățenie, însă, avem mai multe șanse de a ajunge undeva. Aplicat la discuția despre recentele proteste antibăsesciene, consider că lipsa de implicare a moldovenilor cu cetățenie română, deci cei care ”au devenit români”, dacă ne luăm după exprimările multora dintre norocoșii care au reușit să-și recapete un drept furat în 1940 de sovietici, este de înțeles. Premisele indiferenței lor ”își trag obârșia” din mai multe surse.

Prima dintre acestea ține de faptul că aceștia pur și simplu habar nu au despre ceea ce se întâmplă în România, în general și în aceste zile în special. Ei sunt prea rupți de realitatea socială românească pentru a depune vreun efort pentru a o înțelege și a mai adopta și poziții în acest sens. Acești indivizi locuiesc în mare parte în afara României, nu se informează suficient din sursele media și în general pot fi catalogați drept cetățeni inactivi civic. Tinerii moldoveni cu cetățenie românească aflați în România care sunt puși la păstrare într-un soi de sere numite asociații ale basarabenilor, plimbați pe la evenimente culturale, politice, civice, de societate/glamour, basarabian party-uri, de mânuță cu alți tineri moldoveni aidoma lor. Ei nu sunt interesați de proteste pentru că pe ei oricum nu-i afectează cine e la guvernare și cum merg treburile în societatea din România. Ei duc o viață paralelă, izolându-se prin intermediul asociațiilor de tip seră și care stimulează ”comunitizarea etnică” a lor, precum argumentam în articolele precedente. Conform lor, ”îi bun și Băse”, mai ales că le dă cetățenii, burse (valorificate doar pe jumate, ce-i drept), se ia în gură cu rușii stimulându-le umflarea în pene etc.

Simularea integrării și stimularea segregării

Asta ne duce la cea mai interesantă categorie de moldoveni cu cetățenie, sunt cei care indiferent e locul lor de aflare, afirmă că sunt patrioți crunți, că sunt același neam și aceeași țară cu românii din statul român actual și că Unirea e scopul lor suprem. Ei bine, aceștia sunt de obicei cei mai înflăcărați probăsiști și anti-protestatari. Mai mult, aceștia nu pierd nici o ocazie de a-i ironiza pe românii cu (,) care vor să se unească doar pentru că aceștia se opun unui partid din România (PDL) și unui președinte care ”dă multe cetățenii” (T. Băsescu). Și n-ar fi tragic dacă fenomenul acesta din urmă nu s-ar întâmpla cu majoritatea moldovenilor. Practic, vedem cum din România vine un curent masiv antiguvernare și antibăsescian, iar din RM și din partea moldovenilor aflați în România, un curent masiv probăsescian și proputere. Asta numesc eu masochism, segregare și efecte secundare mutante ale unui tratament dubios administrat de administrația Băsescu până acum. Astfel, în loc (,) ca moldovenii să se integreze organic, în virtutea unor ideologii, credințe și valori în viața socio-politică din țară, aceștia sunt obsedați de charisma liderului maxim, manifestându-se într-un mod aparent rațional, dar în fond egoist și care pe termen mediu și lung, duce la dezbinare. Imaginați-vă ce gânduri îi trece prin minte unui protestatar ajuns la culmea disperării, să zicem profesor într-o școală din Arad, când se gândește că niște români cu dublă cetățenie îl votează necondiționat pe un politician pentru care el, profesor cu salariul redus cu mult la sută, stă în ger și în stradă de o săptămână. Ce fel de Unire să mai vrea el cu românul de peste Prut care-l votează pe acel politician de dragul unor interese egoiste, meschine și deloc ”naționale și patriotice”, precum pretinde el, românul de peste Prut, că ar fi?

Autorul operează cu expresii ca ”se dau pașapoarte pe bandă”, de parcă n-ar ști că state ca Franța sau Marea Britanie dau sute de mii de pașapoarte pe an timp de mai mulți ani, în timp ce România dă doar câteva zeci de mii pe an, și aia de 2-3 ani încoace. Sau, și mai curios, se face referință la niște ”informații neoficiale” și se oferă drept argumente niște presupuse poziții ale unui serviciu de securitate european (mai precis, olandez), care, chipurile e împotriva aderării României la zona Schengen doar pentru că n-are cum să verifice ”ce hram poartă” moldovenii care au norocul să le fie recunoscută cetățenia română de care i-a privat rușii sovietici în ’40 și care vor circula liber în Uniune. De parcă securiștii rușilor asta au și așteptat până acum ca să poată ”lucra” în voie: acordarea pașapoartelor românești românilor din RM…

În continuare, preț de 2 aliniate, ne sunt prezentate niște date în mare parte veridice, dar care sunt alese în mod tendențios, privind șansele mari ca oamenii din actuala conducere a SIS, care au lucrat și în securitatea sovietică, să aibă un plan malefic de a catapulta spioni KGB-iști în UE. Din nou, se operează cu sintagme ca ”printre pașaportarii moldoveni pot fi foști kaghebiști sau actuali ofițeri acoperiți din SIS”. La fel am putea afirma că printre ”pașaportarii moldoveni pot fi purtători de antrax”. Iar argumentele redate sunt doar unele în favoarea poziției autorului, întârind-o cu nume ca Plugaru sau Pavlicenco, a căror afirmații contează într-o anumită măsură, dar nu reprezintă opinia majorității moldovenilor sau a conducerii de azi a acestora.

Și pentru a încheia în mod tradițional articolul, autorul îl critică pe Băsescu, numindu-l ”marinar iresponsabil care lansează îndemne oligofrene”. E drept, ne-am pomenit cu toții în ceaunul discursului monopolist al PD-L-ului privind dreptul nostru de a avea cetățenie română, dar nu cred că moldovenii poartă vina pentru treaba asta. Mai curând e vina celorlalte partide din România care nu s-au preocupat până nu demult de soarta moldovenilor. Chiar și așa, până la a merita să fim catalogați drept ”basarabeni fantomatici” doar pentru că un premier olandez de dreapta, deci anticomunist (și bravo lui!) se opune aderării României la Schengen, e cale lungă.

Și totuși, chiar dacă întregul articol pornește de la o presupunere a autorului, chestiunea ridicată de către acesta merită să ne pună în gardă, din cel puțin 2 motive. În primul rând, restabilirea dreptății istorice și juridice pentru moldovenii din stânga Prutului va deveni în viitorul apropiat o bâtă politică în mâna tuturor adversarilor regimului pedelist, prin asta provocându-se efecte sociale deosebit de dăunătoare relației dintre România și RM, pe termen mediu. Cu alte cuvinte, pentru orice dăndănaie făcută de președintele Băsescu sau de PD-L, vor fi învinuiți moldovenii care i-au votat masiv pe aceștia, ceea ce va atrage un val de oprobiu al cetățenilor români, greu de stăpânit și aproape imposibil de combătut. De fapt, fenomenul durează de mai mult timp, pe fundalul unei scăderi vertiginoase a popularității guvernării actuale din România.

În al doilea rând, ar trebui să ne dea de gândit (dar și de acționat) logica multor cetățeni ai țării noastre, care continuă să-i vadă pe românii fără cetățenie din stânga Prutului drept niște relicve purtătoare de sovietism, la propriu și la figurat. Cel mai tragic, însă, este că aceștia par să aibă dreptate. Pentru că dacă dezgolim realitatea de toate semnificațiile simbolice, morale și istorice, așa cum fac, bunăoară, sondajele recente de opinie publică din RM, în baza cărora am putea să ne facem cu toții un mare și spectaculos harakiri colectiv, am putea vedea și noi același lucru.

Articol scris pentru AllMoldova

Cristina Efros, elevă în clasa a IX-a, a rămas fără părinţi, alături de un frate mai mic pe care îl are în grijă şi care se află într-un centru de plasament. Ea nu are în acest moment unde locui, din acest motiv fiind nevoită să locuiască la diriginta ei. Tânăra urmează să participe după absolvirea gimnaziului la admiterea într-un colegiu profesional în Bălţi, pentru a putea deprinde o profesie.

Având în vedere situaţia foarte grea a tinerei, membrii CLM, alături de Tineretul Naţional Liberal din România, au venit cu iniţiativa de a organiza o petrecere de binefacere în cinstea acesteia, care a avut loc în data de 18 decembrie în incinta Cafenelei Liberale Brătianu din centrul vechi al Bucureştiului. În urma evenimentului, au fost colectate, conform dorinţei Cristinei, mai multe obiecte, printre care un DEX, o combină muzicală, mai multe CD-uri, un set de cărţi de literatură românească, de bucate, precum şi câteva mii de lei.

Iar pentru ca tânăra să simtă că şi pentru ea există Moş Crăciun, chiar în ajunul Crăciunului, Cristina a fost vizitată de către tinerii liberali din Bucureşti, care i-au transmis cadourile şi urările tuturor celor care sunt cu gândul la ea în aceste clipe dificile şi care au fost impresionaţi de povestea sa de viaţă deosebit de tristă.

Clubul Liberal pentru R. Moldova îi felicită pe românii de pe ambele maluri ale Prutului, indiferent de locul unde se află, cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun şi le doreşte multă pace, linişte şi un An Nou 2012 plin de fapte bune!

Departamentul de Comunicare al CLM Bucureşti

De asemenea, elevii au avut o întâlnire non-formală cu ministrul Tineretului şi Sportului, Ion Cebanu, în cadrul căreia a fost abordat subiectul aderării R. Moldova la Uniunea Europeană, mecanisme şi paşi care necesită a fi făcuţi pentru accelerarea procesului. Au fost identificate şi anumite nevoi privind implicarea civică a elevilor, existând un potenţial imens care se impune a fi valorificat prin intermediul unor activităţi de cunoaştere şi dezvoltare personală.

Prin această acţiune, Asociaţia pentru Integrare Europeană a dat startul şi campaniei de informare în liceele din R. Moldova, în urma cărora elevii vor acumula informaţii privind instituţiile şi politicile UE, dar şi a locului republicii noastre în politica de extindere a Uniunii.

Proiectul a fost implementat de către Asociaţia pentru Integrare Europeană, în parteneriat cu liceul „Ion Creangă”, Euroclubul liceului, Asociaţia Euro 26 România şi Centrul de Informare al Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti. Acţiunea s-a desfăşurat în cadrul modulului pentru elevi al programului „UE vine la tine acasă!”, susţinut de Asociaţia „Convergenţe Europene” din România.

Departamentul de Comunicare al Asociaţiei pentru Integrare Europeană

Click to view slideshow.

]]> http://tudorcojocari.wordpress.com/2011/12/23/%e2%80%9eue-vine-la-tine-acasa-a-ajuns-in-liceul-ion-creanga-din-chisinau-foto/feed/ 0 Tudor Cojocaru 7 http://tudorcojocari.wordpress.com/2011/12/18/usl-si-crin-antonescu-in-topul-preferintelor-romanilor-din-romania/ http://tudorcojocari.wordpress.com/2011/12/18/usl-si-crin-antonescu-in-topul-preferintelor-romanilor-din-romania/#comments Sun, 18 Dec 2011 14:58:50 +0000 Tudor Cojocariu http://tudorcojocari.wordpress.com/?p=3126 ]]> Fundația Soros România a publicat recent rezultatele unei cercetări operate în colaborare cu organizația Gallup România, cea care a și cules datele pe un eșantion reprezentantiv de 1200 de persoane cu drept de vot.

Pe fundalul unei foarte slabe încrederi în puterea actuală din România, majoritatea covârșitoare a cetățenilor și-ar da votul pentru Uniunea Social-Liberală, a cărei parte componentă este Partidul Național Liberal. Așadar, USL conduce detașat preferințele românilor, acumulând 55% dintre opțiunile acestora, față de 18% cât ar acumula democrații. De remarcat că tendințele sunt și ele de departe în favoarea USL, acesta crescând cu 3% față de iunie curent, în timp ce democrații au mai puțin cu un procent față de aceeași lună.

Aceste rezultate se referă doar la cele 49% din numărul total de cetățeni chestionați, restul de 51% declarându-se indeciși, împotriva oricărui partid politic sau pur și simplu au refuzat să răspundă. Totuși, chiar și dintre acești indeciși, autorii studiului arată că majoritatea tind să voteze mai degrabă cu USL (60%) și doar 17% cu democrații, ceea ce arată că votanții obișnuiți ai democraților vor fi cu greu mobilizați să iasă la vot. Acest fapt se poate explica inclusiv prin trista realitate că aproape toți românii consideră că direcția în care este condusă țara de către democrați este una greșită (82%). Mai mult, este pentru prima dată când numărul pesimiștilor este atât de mare, în primul rând din cauza problemelor economice. 62% dintre respondenți spun că au o situație mai proastă față de anul trecut, în timp ce aproape jumătate dintre aceștia cred că situația lor economică va fi mai proastă la anul (46%).

Și președintele PNL România se situează în topul simpatiilor românilor, acesta acumulând 31% dintre preferințele respondenților cu opinie. În urma sa, la mare distanță, se situează Dan Diaconescu (14%), liderul PSD Victor Ponta, fostul lider socialist Mircea Geoană (10%) și actualul președinte Traian Băsescu, care nu mai are dreptul de a candida, tot cu 10%. Este de remarcat că liderul liberal mizează în primul rând pe electoratul din București, care l-a votat în număr mare la scrutinul precedent.

Avem așadar, toate motivele să credem că dacă nu se va întâmpla o minune care va schimba radical atitudinea și acțiunile puterii, din toamnă vom avea o guvernare social-liberală, iar în câțiva ani un președinte al României liberal.