Niciodată nu s-a putut spune că peisajul politicii din RM a fost unul prea clar, în cadrul căruia ai fi putut să identifici o forță care ți-ar merita votul. Din ’90 încoace, avem ”titanii politicii” care s-au instalat confortabil în fotolii și care au ca scop principal agonisirea averilor pentru a-și asigura o viață bună și după expirarea mandatelor, și-i mai avem pe cei mai mici – așa-zisa opoziție care latră, urcă prin copaci, mai votează cu dușmanul din când în când sau încearcă să-și vadă de treabă ne-reacționând la provocările și diversiunile puterii. O altă categorie de opozanți o constituie cei care își permit să jongleze cu rolurile sociale, fără a reprezenta o personalitate completă, dar și complexă capabilă să promoveze un mesaj clar, ne-diluat.

Vlad Filat este unul dintre acei vulpoi care are probleme personale cu Voronini (și afacerile acestora). Este vorba de concurență. Așa se poate explica entuziasmul și avântul cu care luptă Filat. Iar asta în condițiile în care se știe despre acesta că nu ar avea vreun ideal tocmai înalt și că nu ”suferă” de patriotism, ceea ce l-ar fi putut motiva cu adevărat să se implice în războiul cu președintele. În același timp, nu exclud posibilitatea ca acest Filat, de a cărui campanie penibilă de la locale ne amintim cu toții, să se orienteze pe termen lung către UE, din nou, pentru a atrage mai multe fonduri pentru țară (sic!). Președintele Asociației ”Pro Europa”, însă, Boris Asarov este de altă părere. Acesta îl acuză pe Vlad Filat într-unul dintre articolele sale, de colaborare  cu KGB-ul și de acțiuni ilegale în statul român.

Cât ține de reacția acuzatului, acesta a dezmințit cu vehemență spusele lui Asarov.

Aveți mai jos un material pe care l-am văzut întâmplător. Articolul se referă la ceea ce s-a întâmplat cu luptătorul român Ilie Ilașcu și de ce a dispărut acesta din arenă.

Vadim si PRM l-au confiscat pe patriotul moldovean

Ilascu urca Golgota politicii romanesti

Corneliu Ciontu: “A fost preluat la granita ca un detinut!”

Ilie Ilascu a plecat ieri spre Romania la ora 9 dimineata, insotit de o coloana oficiala si de o delegatie a PRM, formata din Dorel Onaca, Mihai Lupoi si Nica Leon. Patriotul moldovean s-a deplasat intii la Taxoveni, localitate aflata pe malul sting al Prutului, unde sint inmormintati parintii sai, decedati in timpul detentiei lui din Transnistria. La Taxoveni, Ilie Ilascu si-a revazut fratele si cele doua surori si a participat la o slujba religioasa de pomenire. Drumul catre Romania a continuat prin punctul de frontiera Sculeni, din judetul Iasi, unde a ajuns in jurul orei 12.20. Desi, in acest punct, Ilascu era asteptat de catre simpatizanti ai PRM si vicepresedintele Consiliului Judetean Iasi, Nicolae Ivanciu, coloana nu a oprit, preferind sa-si continue drumul. Tot la Sculeni s-a facut, potrivit senatorului Dorel Onaca, “schimb de servicii”: dupa ce serviciile secrete din Moldova l-au insotit pe patriotul moldovean pina la granita cu Romania, el a fost preluat de SRI. Acest lucru a atras criticile prim-vicepresedintelui PRM, Corneliu Ciontu, care a acuzat faptul ca Ilascu a fost preluat la granita “ca un detinut”.  “Ilie Ilascu a fost preluat de la serviciile secrete din Moldova, urcat intr-o masina a SRI si s-a pornit spre Bucuresti, probabil cu destinatia Palatul Cotroceni, pentru ca domnul Ion Iliescu sa fie primul care da mina cu Ilascu, pentru un plus de imagine”, a declarat Ciontu, citat de Mediafax. Potrivit liderului PRM, din acest motiv nu s-a mai tinut cont de programul gindit de partid, care includea “o primire crestineasca” la punctele de trecere a frontierei Sculeni si la Statuia lui Stefan cel Mare de la Podul Inalt. Programul prevedea initial o oprire la Vaslui, dar delegatia a urmat alt traseu, - prin orasul Bacau si Valea Oituzului, pe unde a trecut in jurul orei 14.30. Drumul a continuat fara nici o alta oprire, Ilie Ilascu fiind prezent la Brasov  la ora 16.00, unde a luat masa, urmind sa ajunga la  Bucuresti. Prima oprire a patriotului moldovean in Capitala urma sa fie la sediul PRM, unde era asteptat sa soseasca in jurul orei 18.30.

Vadim ar fi vrut ca Ilascu sa fie proprietatea sa

Judecind dupa declaratiile aparute in revista “Romania Mare”, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, nu agreeaza o intilnire Ilascu-Iliescu. “Nerusinarea acestui vechi activist nu cunoaste margini, ne si miram cum de il mai rabda Dumnezeu. Tot ce se intimpla bun romanilor - se intimpla din pricina lui si a Moscovei. Tot ce se intimpla rau - el n-are nici o raspundere(…). Timp de noua ani (1992-2001), Iliescu n-a facut absolut nimic concret pentru eliberarea lui Ilie Ilascu. Dimpotriva, a jucat kazaciokul cu cei doi ticalosi care l-au apasat pe patriotul roman, e vorba de Mircea Snegur si Piotr Lucinski”, se scrie in revista citata, referitor la Ion Iliescu, la rubrica “Saptamina pe scurt”. Continuarea este in acelasi stil: in seara de vineri, 5 mai 2001, autorul studiului “Fericirea de a studia in Uniunea Sovietica” (n.r. - Ion Iliescu) si-a adus aminte de “tineretea lui revolutionara si, in numai citeva secunde, a elogiat de 4 ori interventia salvatoare a… Moscovei”. Apoi, autorul rindurilor de mai sus se intreaba: “Ati vazut cita dreptate aveau cei care l-au acuzat pe Ion Iliescu de legaturi cu KGB-ul? Lui poti sa-i fluturi si-un tramvai, tot la Moscova se gindeste!”. Sefului statului i se reproseaza ca nu a precizat faptul ca, in decembrie 2000, Ilie Ilascu nu mai era un simplu rezervist, acuzat de “atac armat”, ci devenise cetatean roman, senator si parlamentar la Strasbourg. “Asta e “conjunctura favorabila”, Iliescule! Asta e “evolutia relatiilor inernationale”! Trebuie sa le mai tragi tu romanilor o ultima copita, cind ai intrat in al 72-lea an (…)”, se spune in final.

MADALINA SISU

Pregatiri intense la Cotroceni

La Palatul Cotroceni se faceau aseara pregatiri intense pentru primirea lui Ilie Ilascu la presedintele Romaniei. Consilierii lui Ion Iliescu au fost in permanenta legatura cu suita lui Ilascu si se preocupau de intrevederea dintre cei doi, care nu se stia inca la ce ora va avea loc.

Inca de la ora 17.30 incepusera sa soseasca la palat ziaristii pentru a consemna evenimentul, despre care Biroul de Presa stia doar ca ar putea avea loc dupa ora 18.00. (C.O.)

Patriotul moldovean a sarutat pamintul romanesc cu 160 de kilometri pe ora

Peremistii cu surle si trimbite au ramas cu buzele umflate in praful aruncat de bolizii escortei

Intr-un stil specific marilor vedete politice, patriotul roman Ilie Ilascu a trecut in mare viteza prin Vama Sculeni si a evitat in ultimul moment sutele de simpatizanti care-l asteptau la Podul Inalt, linga Vaslui. Ieri, in jurul orei 11.00, la Sculeni se adunasera aproximativ 50 de animatori ai PRM, imbracati festiv, cu steaguri tricolore si cu acvila. Secretara filialei de la Iasi, Dorina Mititelu, si-a facut sort din drapelul PRM si-l astepta infrigurata pe senatorul de Bacau, Ilie Ilascu. De peste Prut, la ora 12.20, o coloana in plina viteza a trecut ca prin brinza prin vama romana, fara ca Ilie Ilascu sa catadicseasca macar sa faca din mina multimii dezlantuite. In loc sa se deplaseze catre Iasi, unde autoritatile ii pregatisera o primire triumfala, sau spre Vaslui, unde peste o suta de simpatizanti il asteptau la statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, Ilie Ilascu a cotit spre Pascani-Roman, prima oprire fiind Bucuresti.

CATALIN DUMITRESCU (Evenimentul Zilei, 9 mai 2001)

Aveți aici un exemplu elocvent al măreției Rusiei și al importanței pe care i-o imprimă atât atmosfera cât și întregul suflu al poporului rus.

Observați solemnitatea momentelor, muzica (în special versurile) și modul deosebit în care a fost filmat. De asemenea, merită atrasă atenția asupra mimicii lui Putin care pare foarte emoționat. Se știe că acesta este un mare patriot al poporului său.

Medvedev încă pălește ca și carismă în fața predecesorului său. Să vedem cum își va construi imaginea noul șef de stat, al treilea la număr.

Sunt oare toate acestea suficiente pentru a uita de propria-ți identitate?

Ce fel de emoții vă trezesc imaginile?

A venit la Chisinau din Tara Fagilor si a plecat la Domnul impovarat de dureri si poezie (1 mai 1937, comuna Costiceni, judetul Hotin, 9 august 1993, Chisinau).

Poet si eseist deopotriva de talentat in ambele domenii. Chimist de profesie, dupa absolvirea Universitatii de Stat din Moldova (1960) a lucrat sef de laborator la Academia de Stiinte din Republica Moldova. In 1990 a fost ales deputat in Parlamentul Republicii Moldova, unde a fost presedinte al Comisiei pentru cultura si culte. Carti de poezie: Primii fulgi (1962), Ora pasarii (1974), De ziua frunzei (1977), Iubire de tine (1981), Maslinul oglindit (1983), Dimineata marului (1986), Nimic nu-i zero (1987), Atat de mult al pamantului (1990) s. a. 

Doua carti rezistente de eseuri: Viata cuvantului (1980) si A vedea cu inima (1984).

S-a manifestat ca luptator fervent pentru eliberarea nationala a romanilor din Republica Moldova si Bucovina, in 1987 si mai incoace scriind unele poezii preponderent retorice, de o larga audienta: Ce vor scriitorii?, Unire, moldoveni!, Celor ce pun graiul la vot, Un popor de felul nostru, Matern la Bucovina etc.

Cartea sa De pe doua margini de razboi a fost oprita de cenzura comunista, ca sa vada lumina tiparului peste un an, in 1983, cu titlul Maslinul oglindit, sprijinita de o prefata semnata de Pavel Botu, pe atunci presedinte al Uniunii Scriitorilor si om de incredere al regimului comunist.

Ion Vatamanu a fost un reformator indraznet al poeziei romanesti din stanga Prutului, riscand in 1962 sa dea o carte de versuri libere, albe, deosebite de cele cultivate la noi in epoca. Apoi a tradus din Walt Whitman, din Imant Ziedonis, asimiland creator un vers cu care nu prea eram obisnuiti. Apoi si-a ales drept metafora si simbol frunza, explorand acest motiv intr-o carte intreaga, De ziua frunzei, si punandu-ne din nou la incercare gusturile si priceperile. Dupa care se intorcea in Tara Fagilor, de unde ne aducea multe si surprinzatoare Secunde cu munti. Pana ne-am obisnuit cu el si l-am simtit Atat de mult al pamantului (e titlul volumului sau din 1990) si atat de mult al nostru. In epoca Ion Vatamanu se confunda cu o seama de poezii care il exprimau pe de-a-ntregul, ca niste sinonime. Mai pomenim luarile sale de atitudine din anii de avant ai miscarii de eliberare nationala a romanilor est-pruteni, materializate in Ce vor scrii torii?, Unire, moldoveni! si in alte opere. Acesta a fost Ion Vatamanu: direct, militant, taios, polemic, neinfricat. Inceputul formarii sale fusese pus inca in 1944, cand copil de nici 7 ani a vazut cum se bate un stalp de hotar intre fratii de pe doua maluri de Prut. Mai tarziu poezia Stalpul din poarta avea sa-i creeze probleme la editura, de fapt la cenzura comunista, care nu vroia sa se numeasca asa. Dar luati volumul Iubire de tine si patrundeti-i sensurile. Locul pe care stau rade./

Gardul are sarma si poarta./ Incearca stalpul si-l gadila,/ Numai el n-a ras niciodata… . Nici stanca din preajma nu rasese, ne spune poetul intr-o strofa. Nu-i locul de vina ca rade,/ Astfel si-aminteste de plans./ Incearca si stanca si-o gadila,/ Ca de mult n-a mai ras . A ras sau nu pana la urma stanca, nu se stie. Poate n-a stiut nici poetul. El a stiut insa altceva, un adevar exprimat in strofa de incheiere a poeziei: Paragina-n lanuri adanca/ Rade si ea re tezata,/ Numai stalpul acesta inca,/ Numai el n-a ras niciodata . Care ras? Ce fel de ras? Si cat de clar putea sa se exprime poetul in 1981 despre faradelegile „eliberatorilor” ? De fapt, in aceeasi carte, Iubire de tine, veti gasi poezia Simplu. Ca floarea-soarelui simplu,/ Fii ochiul ce vede,/ Caci o tara mai verde/ Si-o ora mai verde/ Tu n-ai . Acesta ni-i plaiul. Ce de-a verde, ce de-a verde, ce de-a verde pe la noi! scrisese mai inainte Grigore Vieru. Dar continuati lectura poeziei Simplu. Reazemul tau de tara na / Ca dimineata pe plai,/ Caci o mai scumpa lumina,/ A doua lumina,/ Tu n-ai . Un alt meleag natal n-avem. Acesta e al nostru. Aici eu am sa-mi scutur spicul il incredintase, la intoarcere din Extremul Orient, Nicolai Costenco. Ca graul in spice, simplu,/ Fii rodul intreg, daruirea,/ Caci tu n-ai alta iubire,/ Dar care alta iubire/ Sa ai? il completa Ion Vatamanu. Pamantul acesta e unica noastra iubire. Nici azi nu au constientizat-o toti conationalii nostri. Ion Vatamanu punea poezia Simplu in fruntea volumului sau din 1981, de pe cand se obisnuia sa fie glorificata mai mult patria sovietica nemarginita decat asa-numita patrie mica. Dragostea pentru plaiul natal a fost unul dintre motivele permanente ale creatiei lui. Ar fi suficient sa numim aici poezia Cand spunem azi Moldova noastra (din placheta Ora pasarii): Cand spunem azi Moldova noastra,/ Al nostru e pamantul…/ L-am scos din soare si din ploaie,/ L-am pus pe asternuturi moi,/ Si moale asternut ne este… .

Pana aici totul se pare simplu, dar Ion Vatamanu isi propune dezvaluirea ideii de permanenta a Moldovei sau, mai exact, a sentimentului Moldova, acesta fiind prezent in toate si in tot: Si vantul tot al nostru este…/ Sa-nmormantezi un vant,/ Cine-a incercat?/ Doar noi am incercat…/ Al nostru este vantul… . Tot ce se atinge de Moldova este al nostru: A noastra e si ploaia,/ Caci, incercati de sete,/ O asteptam mereu./ A noastra e si ploaia , Dar tot a noastra-i luna./ Cine-a vazut-o mai clar ca noi?/ Ca o aburita paine,/ Stiind ca toti mananc din ea,/ Stiam si noua ne ramane ,/ A noastra e si luna… . Intreaga poezie este o inlantuire de idei fanteziste, gratuite in planul din fata, dar purtatoare de sens, adeveritoare gandului si atitudinii autorului fata de politica regimului comunist de a ne face popor sovietic cu o patrie de necuprins, cu o limba de imprumut etc. Verbul lui Ion Vatamanu este si aici energic, impetuos, autorul parca s-ar teme ca cineva i-ar putea inchide gura si n-o sa poata spune tot ce-l doare de pe la 1812 incoace. In realizarea ideii se slujeste de anafore si epifore, in unele strofe reluand cu mare efect stilistic versurile initiale, in altele reluand versul de inceput al poeziei. De exemplu: Si pasarea-i a noastra./ C-am invatat-o cum sa zboare,/ Sa-ntinda-aripa peste mare,/ Sa cante-n simplu ciripit/ De nou-nascut,/ De nou-murit…/ A noastra e si pasarea… . Poetul promova ideea nationala intr-o forma oarecum bizara, apela altfel zis la un limbaj esopic, oferea cititorului doar unele inchipuiri, la prima vedere incredibile, care insa urmau sa fie nu numai crezute, dar si traite profund si constientizate temeinic de catre destinatarul lor: Si dorul e al nostru…/ In graiul nostru-acest cuvant/ Cu rumeneala de pamant/ Si fara sa-l soptesti/ Vorbeste…/ Si dorul e al nostru… . O poezie profund vatamaniana este cea intitulata Ideal. De altfel, e una dintre cele mai cunoscute, chiar cantata in maniera folc: Tu o frunza,/ Eu o frunza./ Doua frunze/ Impreuna,/ Cand s-aduna,/ Stii ce fac?/ Un copac.// Tie ti-i drag,/ Mie mi-i drag… . Autorul mizeaza in exclusivitate pe sensul figurat al cuvintelor-cheie, se poate spune ca nu numai frunza este un simbol (ca

in cartea De ziua frunzei), dar si copacul si bulgarul, de vreme ce si acestia semnifica mult cand s-aduna/ Impreuna , iar bulgarul apare chiar insufletit ( Tu un bulgar,/ Eu un bulgar… ). Ion Vatamanu recurge la gradatia artistica, la compozitia inelara, la interogatia retorica, la care insa da raspuns, parca intuind raspunsul interlocutorului imaginar pe care astfel il implica si mai temeinic in dialog. Explorator indraznet si original al valorilor noastre eterne, Ion Vatamanu n-a putut sa nu scrie despre limba stramoseasca, in maniera baladesca atat de familiara lui, dupa cum ne convingem la lectura poeziei Grai matern (din cartea Atat de mult al pamantului): Dulce-i mierea, ca-i culeasa/ De albine muncitoare,/ Dar mai dulce-i graiul nostru/ Printre graiuri si popoare… . Revenirea scrisului nostru la alfabetul latin, specific limbii romane inca din fasa, de pe vremea Imperiului roman, din care descindem, a fost consemnata de Ion Vatamanu poetic si memo rabil: Ca-i al nostru de departe/ Pana azi, pe acelasi plai,/ Sa-l vorbim cu-o noua carte,/ Scrisa tot cu-acelasi grai . Ion Vatamanu cu un alt bucovinean talentat, Arcadie Suceveanu.

Poetul are constiinta adevarului ca limba inseamna, de fapt, poporul. Ca daca dispare limba, dispare si poporul care a vorbit-o: Daca-n lacrimi noi l-am tace,/ Ar lipsi in lumea mare/ Cel mai scump cuvant de Pace/ Si-un popor printre popoare . Totusi, in epoca Ion Vatamanu a fost cunoscut ca autor al unei alte poezii deosebit de inspirate despre limba, poezie cu proble ma , ce nu se reduce doar la glorificarea graiului stramosesc. Poezia se numea Cuvintele limbii moldovenesti (in cartea Limba in care suntem , Chisinau, Grupul editorial Litera, 1993, a aparut cu titlul Cuvintele) si continea, ca si Grai matern si majoritatea poeziilor la tema din acea perioada, glorificarea tezaurului nostru lingvistic. Cuvintele limbii acum numite corect: „romane”, zicea Ion Vatamanu, sunt demne si stapane,/ Si-s poruncite-asa de mama,/ Si suna cand le bati arama,/ Si-s toate demne si stapane . Am subliniat versurile al treilea si al patrulea ale primei strofe nu numai pentru continutul lor ideatic important, dar si pentru originalitatea comunicarii poetice. Ca si in alte poezii, scriitorul dovedeste o fermitate a spunerii care confirma pe viu siguranta atitudinii: Si au atat cat are-o limba/ A-si spune dorul si destinul,/ Si-mbarbateaza ca si vinul,/ Si au atat cat are-o limba… . La un moment dat poetul se adreseaza unui interlocutor imaginar: tu curata cuvintele si, drepte, le spune azi, le spune maine/ Cu inima ce bate-n tine,/ Cu zari mai noi si mai senine,/ Le spune azi, le spune maine… . Aceasta adresare catre un interlocutor i-a trebuit autorului pentru diversificarea procedeelor de creatie. In nemijlocita continuare Ion Vatamanu formuleaza si doua intrebari grave, fata de acelasi interlocutor concret: …Caci eu de-acolo, din vecie,/ Cu neodihna-am sa te-ntreb:/ Ce face el, frumosul verb?/ Ce face el, strabun cuvantul,/ Si cum e viata si pamantul? Interogatiile sunt retorice. Raspunsurile nu pot fi date decat de noi, cititorii, prin actiunile noastre de pastrare si cultivare a limbii stramosesti. In distihul de incheiere poetul reia un vers din strofa precedenta, pe care il completeaza cu o afirmatie raspicata, adeverind si ea fermitatea lui in problema limbii noastre: Caci eu de-acolo, din vecie,/ Mai am a spune si a scrie. Poezia Cuvintele denota metaforismul de calitate al intregii creatii vatamaniene (ele suna cand le bati arama , imbarbateaza ca si vinul ), dovedeste predilectia autorului pentru anafora si epifora, exprima o atitudine militanta in problema limbii. Militanta, deoarece in primul rand scriitorul insusi are nevoie de o exprimare corecta, frumoasa si plastica, pentru a-si realiza proiectele de creatie. Or, Ion Vatamanu a avut o intuitie sigura, fina si profunda a limbii, intuitie care i-a ajutat sa creeze opere antologice, cum sunt multe poezii din ciclul Dimineata marului (din volumul de totali zare Nimic nu-i zero, 1987). Pledoaria poetica pentru inceputul de zi Nu risipi diminetile tale,/ ca risipitele dimineti/ se prefac in amurguri timpurii… , Nu cauta mostenire in amurg,/ ci-n diminetile zorite o canta,/ inainte de a rasari soarele… sugereaza fragezimea sentimentelor, setea de innoire a omului, in particular a poetului, dorinta de a lua lucrurile de la capat, altfel zis pe nou. Mai ales diminetile nu trebuie sa le risipim, ne previne poetul, in mod metaforic, adresandu-se unui interlocutor imaginar ( Risipitorule! ). Ca o confirmare a gandului autorului la ceea ce e un inceput, o fragezime, o innoire (si o dimineata) vin adresarile din poezia Tie-ti zic, suita de constatari-imperative privind imposibilitatea si inoportunitatea umilirii florii-soarelui, salciei, pruncului si miresei. Dupa care vine, imediat, Dimineata marului, in care nu numai dimineata comporta sensuri latente, nedezvaluite pe deplin, dar si marul, care nu e numai fructul obisnuit, banal: Ca nu de mancare,/ ci de culoare,/ de natura,/ ca am a-l pune intr-o uratura… . Prin mijlocirea marului ca simbol multisemnificativ, Ion Vatamanu exprima de fapt, mai curand sugereaza o stare su fleteasca deosebita: Problema marului ma nelinisteste azi dimi neata,/ caci dimineata marului,/ spre deosebire de alte dimineti,/ e rosie,/ iar inaltimea marului aduce sarbatoare in ochi. Dimineata insasi, ca inceput de zi si de traire (sufleteasca intai de toate), este obiectul admiratiei poetului, de vreme ce exista un nimb al luminii,/ dimineata, inainte de rasaritul soarelui,/ cand se desteapta solul in camp,/ cand se trezeste cantecul in pasari,/ cand vad ceea ce nimeni nu vede… . Inceputurile toate sunt, pentru poet, adevarate fenomene: Fenomenul diminetilor curate!/ Fenomenul prunciei nepatate!/ Si trezirea apelor!/ Si-mbarbatarea mugurilor! In contextul exaltarii poetice a diminetii si marului, se umple de o semnificatie profunda poezia Valoarea sentimentului X, cu precizarea polemica din final ca sfaturile vrabiilor ciripitoare (si ale celor nechemati, straini de natura si farmecul creatiei) nu sunt necesare: Eu vreau sa aflu valoarea sentimentului X,/ ciripitoarelor!// In ecuatia aceasta stihiometria ciripitului/ nu are ce cauta… . Gandirea poetica este una specifica, neordinara, ne da de inteles Ion Vatamanu, si refuza concursul celor care, vorba metaforica a sa, imi ciripeau gandirea… . Poetul urmeaza precepte creatoare proprii, se exprima in modul original cerut de individualitatea sa inconfundabila, de imperativele depasirii poeziei mimetice de odinioara si a platitudinii dezarmante din poezia imediat postbelica. In acest sens mai cu seama ciclul Dimineata marului se anunta ca o deschidere a poeziei noastre spre modernitatea autentica a creatiei. Sunt bantuit de focuri vii… exclama poetul, ca sa afirme raspicat si polemic: Nu mpartasesc cu cine-i frigider/ temperatura minus. Poezie a sentimentului fierbinte, creatia lui Ion Vatamanu e saturata de elementul intelectual, ia nu o data forma prozaica, arida, in care o intorsatura a discursului sau un final surprinzator coloreaza afectiv intreaga comunicare poetica. E cazul poeziei Uneori imi vine…, pe care o transcriem pentru ultimele doua ver suri: Uneori imi vine sa ma ascund intr-o floare/ si sa stau aco lo/ pana nu s-or scutura toate vorbele/ de amenintare a vietii/ cu un nou razboi…// Uneori imi vine sa ma bag intr-o teava de tun/ si sa zic celora/ care urzesc panzele mortii:/ Impuscati cu mine in voi/ sa vad: cu ce o sa va aparati?! Ciclul Dimineata marului este remarcabil prin poeziile O carte nu e altceva decat moartea unui copac…, Salcie cu frunzele-

aplecate, Indragostit ca mire, Eruditie populara si, mai ales, Taranii. Instructiva e deslusirea unor particularitati de gandire si de expri mare ale poetului in poezia Tata batran si mama batrana. Imaginea parintilor este originala si memorabila: Tata batran/ Si mama batrana / Doi pomi revarsati/ De-o culeasa lumina . Dar imbatranirea parintilor este numai una dintre cauzele durerii scriitorului c-un piept zdruncinat,/ C-o inima slaba . Poetul e un suflet zbuciumat: Se lupta viata in mine/ Cu moartea din mine / In aceeasi cantare/ Mi-i rau si mi-i bine . Nenumarate dureri indreptatesc pe deplin refrenul intregii poezii: Trupul meu preface/ Durerea-n frumuseti… . O idee a acestei opere se contine in strofa penultima: O, lume, auzi/ Cum ma zdruncina-n piept?/ Durerea pe om/ Il face poet . Asa se face ca Tata batran si mama batrana este si o confesiune de creatie a autorului. A autorului pe care-l preocupau indeaproape problemele etice ale oamenilor, ca in poezia Nu la lume, ci la tine. Debutand cu o interogatie menita sa ne faca atenti, Ce-ar putea sa-ti para greu?, poezia e o dezbatere pe teme de morala. Autorul vorbeste metaforic despre ceea ce nu-i greu . De exemplu, ca nu-i greu sa lasi o urma/ Ce te-ntuneca pe urma. Tocmai pe fundalul psihologic si social creat de dezvaluirea lirica a ceea ce nu-i greu capata pondere afirmarea raspicata, dar lirica si ea a ceea ce e greu: Greu e altceva, si-i greu/ Mult sa darui ce-i al tau,/ Si sa stii ca lumea vine/ Nu la lume, ci la tine. „La tine” presupune o adresare a poetului catre cineva imaginar. Forma aceasta dialogala a poeziei are menirea de a ne face atenti la spusele autorului si chiar de a ne angaja in perceptia activa a mesajului ei etic: sa fim deschisi catre oameni. Fire profund poetica, Ion Vatamanu a fost poet si in eseistica sa, si in proza din ciclul A doua lumina din cartea Nimic nu-i zero . Un prim si concludent exemplu: instantaneul Mama. Chiar inceputul lui este o poezie fara versuri in acceptia consacrata a cuvantului, dar cu un ritm al sau, interior, si cu multa metafora: Femeia aceasta, care trece prin umbre, aceasta mama fara copii poarta-n piept patru morminte. Patru clopote negre bat sub patru aripi ale durerii… . Intreg discursul autoricesc este la fel de metaforic, de poetic: Patru vanturi ii leagana umbra, patru flacari se-nalta din inima acestei femei solitare, care cauta prin cimitirele lumii patru ani de nastere si un singur an al mortii: cel de-al doilea razboi mondial… . Impresionante sunt dialogurile imaginare ale mamei indurerate cu cei trei fii si cu sotul sau, tuspatru cazuti in razboi. Ca si in poezii, textul este de o originalitate stilistica sclipitoare. Monologul mamei, trait adanc, este o autentica poezie in intreaga opera, care si ea este, repetam, poezie: „Daca-i nevoie sa zaca cineva-n pamant, din neamul nostru sa zaca, ma ia pe mine, barbate, ma pune-n pamant sa zac trei morti la rand, pentru toti ei, feciorii mei…” . Ca in orice poezie, autorul recurge la anafora si la epifora, repetand, de exemplu, acel un singur an al mortii: cel de-al doilea razboi mondial… . Cel de-al doilea razboi mondial! ne prevenea Ion Vatamanu inca in 1987. Prin imaginea vie a mamei insingurate, prin fiecare cuvant al instantaneului Mama scriitorul infiereaza razboiul. Nu „Marele razboi pentru apararea Patriei”, cum il botezase propaganda stalinist-comunista, ci razboiul al doilea mondial. Si in intuirea acestui adevar Ion Vatamanu s-a dovedit un mare, un autentic poet.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Mihai Cimpoi, Intre monolog si rapsodie. In cartea lui: Focul sacru , Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1975;

Refuzul frontierei: Ion Vatamanu. In cartea: Literatura romana postbelica. (Integrari, valorificari, reconsiderari) , Chisinau, Firma editorial-poligrafica Tipografia centrala, 1998.

Gheorghe Mazilu, Ion Vatamanu: Dimineata marului. In cartea lui: Reabilitarea calitatii artistice , Chisinau, Ed, Literatura artistica, 1989.

Timofei Rosca, Cartile lui Ion Vatamanu. In Basarabia , 1992, nr. 1 si 1993, nr. 6.

Ion Ciocanu, Neuitarea inaintemergatorilor. In Literatura si arta , 1996, 3 octombrie.

sursa

ion-vatamanu-nimic-nu-i-zero

Poeziile autorului

Actiuni comemorative dedicate celui care a fost Ion Vatamanu – articol azi.md

Monumentul poetului de la Cimitirul Ortodox din Chisinau

Articol in Timpul

Articol despre filmul “Dor de Ion Vatamanu” al Studioului OWH

- pana in data de 10 mai, ora 8.45, nu mi-a fost prezentat un registru in care sa fie trecut numele lui O.Brega , ora inregistrarii, locul detentiei acestuia-

Dupa 40 de ore de la sechestrarea in mod abuziv a lui Oleg Brega de catre politisti in civil de la CPS Buiucani (in data de 08 mai, ora 16.45) si deoarece, ca ruda de gradul I (sunt fratele lui), imi este ingradit accesul la informatia despre locul si conditiile detentiei acestuia, declar Greva Foamei ca forma de protest impotriva abuzurilor unor politisti gradati din cadrul M.A.I. si a unor judecatori aserviti puterii de guvernamant din Rep.Moldova.

Cer autoritatilor sa inceteze fabricarea de dosare la comanda, hartuirea, intimidarea si persecutarea cetatenilor si a organizatiilor incomode paretidului comunist.

Opriti dictatura in R.Moldova!!

Protestul va incepe astazi, 10 mai 08, ora 10.00, in fata Guvernului Rep.Moldova

ghenadie brega, ziarist, presedinte al asociatiei Hyde Park

tel.069801212 | www.curaj.net

* Oleg Brega este regizor de film si ziarist, cetatean al Romaniei si al Rep.Moldova, initiatorul mitingului de protest din fata Palatului National din 30 aprilie 2008

* * Pe 16 mai 08, in cadrul festivalului international de film “Cronograf” care va avea loc la Chisinau, va fi difuzat un film documentar reralizat de Oleg Brega si in colaborare cu membrii asociatiei Hyde Park despre abuzurile politiei in R.Moldova.

Referinte :

• [9 mai 08] De 20 ore nu stiu nimic despre fratele meu
• [8 mai 08] Deciza de condamnare era cu drept de recurs - O.Brega a fost totusi inchis dupa gratii

Desi Oleg a inregistrat imediat un recurs, politia l-a luat imediat, fara a explica in baza carei legi fac acest lucru. Iata ca noua lege privind intrunirile este si ea destul de lunecoasa daca permite fortelor de ordine sa intervina desi instanta nu a pronuntat o sentinta definitiva.

• RECURSUL inregistrat imediat dupa proces http://brega.files.wordpress.com/2008/05/untitled-1a.jpg

DECIZIA judecatorului :

·  http://brega.files.wordpress.com/2008/05/untitled-2a.jpg

·  http://brega.files.wordpress.com/2008/05/untitled-3a.jpg

·  http://brega.files.wordpress.com/2008/05/untitled-4a.jpg

Miting persecutat de catre fortele de ordine. Pentru asta a fost inchis Oleg Brega

• AMNESTY International : Libertatea de exprimare sub atac

Este un caz similar, din august 2006, cand noua persoane au fost tinute dupa gratii timp de 42 de ore; dosarul a ajuns la CEDO, iar guvernului R.Moldova deja i s-au cerut explicatii pentru aceste abuzuri.

• Alte cinci dosare ale Рyde Park trimise la CEDO au fost deja comunicate Guvernului R.M.

–
Cu respect,

ghenadie brega
Asociatia Hyde Park

Târgul Organizațiilor de Tineret
a Partidelor Politice va avea loc pe data de 15 mai 2008
în incinta blocului 3 a Universității Tehnice din Moldova,
sectorul Râțcani.

Eveniment organizat de National Democratic Institute (NDI)
în colaborare cu Universitatea Tehnică din Moldova.

Mai jos gasiți agenda zilei.

Joi, 15 mai   -   Târgul Organizațiilor de Tineret a Partidelor
Politice din Republica Moldova, ediția a III-a
                                                      (Proiect)

10:00 - Amenajarea spațiului pentru târg
11:30 - Regulamentul evenimentului
12:20 - 12:35 - Lansarea Târgului. Cuvânt de salut.
                Alex Grigorievs, Director NDI-Moldova
                Dumitru Ungureanu, prorector UTM
                Ion Balmuț, decan CIM

Orarul Prezentărilor Organizațiilor de Tineret:

12:37 - 12:40 OT a Partidului Social Democrat din Moldova
12:40 - 12:43 OT a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova

14:10 - 14:13 OT a Partidului Democrat din Moldova
14:13 - 14:16 OT a Partidului Național Liberal

15:40 - 15:43 OT a Partidului Liberal Democrat din Moldova
15:43 - 15:46 OT a Partidului Popular Crestin Democrat

15:46 - 15:49 OT a Partidului Alianțha Moldova Noastra
15:49 - 15:52 OT a Partidului Liberal

În condițiile în care spațiul românesc a constituit dintotdeauna obiectul disputelor dintre marile puteri europene, fiind mărginit atât de granițe fizice cât și de hotarele mai puțin vizibile ale culturii, națiunea română s-a văzut pusă mereu în situația de a fi asimilată de către vecini. Fiind conștient că de modul în care ne vom raporta la aceste presiuni va depinde însăși soarta noastră ca popor, dar și ca stat național unitar, am hotărât să prezint unele dintre teoriile și abordările sociologilor români referitoare la acest subiect.

Cel mai important autor care a analizat situația creată în România secolului al XIX-lea și al XX-lea, din punct de vedere al influenței străine, a fost Titu Maiorescu. Acesta a elaborat teoria formelor fără fond, care s-a dorit a fi o explicație a stării nefaste a societății românești din acea perioadă. Criticul milita pentru introducerea reformelor europene pe un fond care să-și găsească un corespondent în viața reală. Problema consta în faptul că tinerii care reveneau în țară după lungi și entuziasmante plimbări prin țările europene, îndeosebi prin Franța, dat fiind și legătura strânsă dintre aceasta și România, deprindeau anumite obiceiuri deloc benefice implementării valorilor europene reale în societatea românească. Acest fapt îi determina pe oamenii de rând să aibă o atitudine ostilă față de noii-veniți, numindu-i zeflemitor ”filfizoni”, ”bonjuri”, ”famazoni” sau ”dueliști”. Acești indivizi, deveniți peste noapte ”europeni”, îți prezentau constituția statului dacă aveai îndoieli în ceea ce privește libertatea reală, făcând dovadă de superficialitate și lipsă de judecată obiectivă, or această bucată de hârtie nu era altceva decât o constituție europeană, mai exact belgiană, suprapusă peste realitățile românești, specifice statului român. Nu conta însă, atât timp cât ”filfizonii” se complăceau în poziția lor de reprezentanți orientali ai unei ”civilizațiuni” adevărate. Un exemplu în acest sens, chiar dacă de la un alt nivel, este Ion Brătianu, care a expediat lui Napoleon III al Franței o scrisoare în care își manifesta intenția de a dărui România ”surorii sale mai mari întru latinitate” cu tot ce ține de resursele sale. Totuși, declarația dată este într-un fel îndreptățită, având în vedere calitatea sa de diplomat, iar de aici și discursul corespunzător, dar și că francezii au fost cei care au susținut reformarea și modernizarea statului român de la 1848 încoace, cu toate că au ”sugerat” unui popor străin liderii pe care ar trebui să-i aleagă. Aceste elemente însă, acești ”turiști reveniți din vacanță”, chiar au credeau în ceea ce propagau și anume că românii ne-plimbați pe afară merită să fie desconsiderați. Să nu uităm că în România singura clasă socială adevărată o constituiau țăranii, astfel încât tinerii liberali se simțeau îndreptățiți să aibă o atitudine mai rezervată față de aceaștia categorie care, într-adevăr nu erau în ”rând cu lumea civilizată”. Pe linia acestui demers se încadrează și explicația lui Maiorescu, de altfel regăsită și în cartea istoricului Dan Ion Predoiu – Eminescu – istoric prețuit de Nicolae Iorga. 1000 de ani de interzicere a denumirilor de dac și Dacia, că vanitatea și dorința reprezentanților școlii ardelenești de a fi asociați cu cei din urmă latini ai orientului au favorizat atitudinea ”ospitalieră” a unora în ceea ce privește valorile europene cu sau fără fond. Marele scriitor și dramaturg I. L. Caragiale a surprins perfect caracterul superficial și primitiv de a judeca al ”românilor europenizați” mult prea ușor. În acest context, C. Rădulescu-Motru a formulat teoria politicianismului care se referea la cei care promovează interesele conducătorilor, în același timp intermediind relația dintre cetățenii de rând (clientela civilă) și stat, instituind o nouă formă de parazitism. Tot la Motru regăsim un concept reprezentativ în contextul teoriei formelor fără fond – pseudocultura. Prin aceasta se arată cât de ușor se poate suprapune, fenomen diferit de cel de asimilare, peste o cultură valoroasă, însă aflată într-o criză accentuată, o alta mai puternică sau pur și simplu mai ”în vogă” la acel moment. Cauzele acesteia trimit la teoria păturii superpuse, enunțată de Mihai Eminescu și care explică neajunsurile din societate prin acțiunile clasei politice alcătuite din indivizi incompetenți și parazitari.

Revenind la Maiorescu, trebuie menționat și faptul că acesta enunță pentru prima dată teoria imitației prin care argumenta că pe fondul unei educații slabe, dar și a unei pregătiri intelectuale inadecvate cerințelor vremii, ideile revoluției pașoptiste care deveniseră între timp foarte prestigioase, ba chiar ”la modă” au reușit să se impună în fața poporului român, mioritic prin definiție. Or aceste idei nu au dat naștere unor forme fără fond peste tot unde au avut influență. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că popoarele respective le-au adaptat cerințelor și necesităților proprii. Revenind la exemplul de mai sus, aceștia ar fi prezentat în cazul unor îndoieli enunțate referitor la funcționarea libertăților declarate, în locul hârtiei pe care era trecută o constituție imitată, argumente clare, susținute prin exemple concrete.

Maiorescu nu este nici pe departe potrivnicul progresului după cum a fost acuzat de mai mulți autori, inclusiv de către Ștefan Zeletin care a enunțat teoria formelor cu fond, ca răspuns la concepțiile conservatoare, conform căreia societatea românească s-a dezvoltat perfect corespunzător cu cerințele vremii. Cel mai dur critic, însă, a fost D. Drăghicescu, cel care l-a acuzat pe junimist că ar dori păstrarea vechilor instituții românești fără a accepta nevoia de progres și modernizare. Este evident că cel dintâi nu a înțeles fondul problemei puse de Maiorescu, astfel emițând judecăți pripite față de o teorie susținută de adevărata elită intelectuală de atunci.

 Este interesant faptul că foarte mulți dintre adepții explicațiilor oferite de teoria formelor fără fond s-au remarcat printr-o activitate publică ce promova naționalismul drept cale primară pentru păstrarea identității, dar în același timp pentru a ne adapta noilor condiții și cerințe ale modernității. În opoziție cu aceștia dintâi, au activat ceilalți, care au încercat să adopte un discurs pro-european ”de umplutură”, fără a privi în adâncul problemelor care frământau cu adevărat societatea românească.

Consider că actualitatea teoriei lui Maiorescu este una mai mult decât îngrijorătoare în ceea ce privește dezvoltarea României de astăzi. Cu toate că ”franțuzismele” au fost înlocuite de ”americanisme”, nici măcar de cuvinte englezești adevărate, ne mișcăm în aceeași direcție neavând o destinație anume, fiind prinși într-un joc imitativ periculos care seamănă mai mult a hipnoză. Așa se explică foarte multe dintre fenomenele negative precum exploatarea resurselor naționale de către străini, lipsa de locuri de muncă pe poziții de conducere, migrația intensă în căutarea unui trai mai bun, chiar dacă prestezi o muncă bine-plătită dar sub nivelul propriu de competență și multe alte asemenea plăgi care au rolul de a diminua caracterul național al unui popor. Iar de aici decurg și celelalte urmări precum lipsa de solidaritate, lipsa de repere reale, competiția contra-productivă și încercările de a supraviețui în detrimentul tuturor și în pofida a tot.

Cu toate acestea, tind să cred că societatea românească va găsi o cale de a-și adapta posibilitățile propriilor cerințe, dar și viceversa. Important este să fim ancorați în realitate fără a ne ignora sinele și să ne mobilizăm resursele astfel încât să obținem un rezultat maxim.

·         Larionescu, Maria, Mărginean, Ioan, Neagu, Gabriela,  Constituirea clasei mijlocii în România, De la formele fără fond la nevoiaimperioasă a unei clase mijlocii, București, 2006

·         Larionescu, Maria, Istoria sociologiei românești-suport de curs, Teorii sociologice, Ștefan Zeletin: Teoria formelor cu fond, București, 2007

·         Stahl, Henri H., Gânditori și curente de istorie socială românească, Titu Maiorescu și criza ”Formelor fără fond”, București: Editura Universității din București, 2007

·         Coandă, Lisette, Curta, Florin, Mic dicționar de sociologie, Forma, București: Editura All, 1994

·         Rădulescu-Motru, Psihologia poporului român

·         Predoiu, Dan Ion, Eminescu istoric, prețuit de Nicolae Iorga, Mileniul Întunecat (1000 de ani de interzicere a denumirilor de dac și de Dacia), București: Editura Muzeul Literaturii Române, 2007 

• Bădescu, Ilie, Sociologie eminesciană, Galaţi: Editura Porto-Franco, 1994.

• pe 30 aprilie 08 a incercat sa picheteze Palatul National din Chisinau (se implineau 50 de ani de la infiintarea postului public de televiziune) dar a fost impiedicat de catre reprezantanti ai fortelor de ordine, ulterior fiind duse la politie 4 persoane
• dupa 22 de ore state la politie, au fost dusi, pe 1 mai, in instanta de judecata unde au cerut amanare pentru a face cunostinta cu dosarele - toti patru erau invinuiti de comiterea unei contraventii administrative (art 47/3 al 1, 164 al 1, 174/5 al 1, 174/6 al 1, al Codului privind contraventiile administrative)
• pe 8 mai judecatorul M.Diaconu a dispus ca O.Brega sa fie tinut sub arest trei zile, avnd dreptul de recurs. Ghenadie Brega, cameramanul care a filmat mitingul, a primit o amenda de noua unitati conventionale (180 lei md)
• O.Brega a inregistrat imediat un recusr la cancelaria judecatoriei http://brega.files.wordpress.com/2008/05/untitled-1a.jpg
• peste cateva minute, acesta a fost luat de catre politisti in civil, sub supravegherea vicecomisarului CPS Buiucani, R.Budeanu, in jurul orei 17.00 pe data de 8 mai, si dus intr-o directie necunoscuta.
• in aceeasi zi am facut mai multe demersuri la CPS Buiucani, Comisariatul General de Politie ;i M.A.I., dar pana la aceasta data nu pot afla nimic despre el

Va rog sa monitorizati aceasta situatie pentru a fi evitate eventualele abuzuri

 

 

–
Cu respect,  

ghenadie brega

Tel.: +373 69801212
www.curaj.net