Formele fără fond – o plagă a societății românești de ieri și de azi

În condițiile în care spațiul românesc a constituit dintotdeauna obiectul disputelor dintre marile puteri europene, fiind mărginit atât de granițe fizice cât și de hotarele mai puțin vizibile ale culturii, națiunea română s-a văzut pusă mereu în situația de a fi asimilată de către vecini. Fiind conștient că de modul în care ne vom raporta la aceste presiuni va depinde însăși soarta noastră ca popor, dar și ca stat național unitar, am hotărât să prezint unele dintre teoriile și abordările sociologilor români referitoare la acest subiect.

Teoria elitelor - eseu

   Conceptul de elită reprezintă un element-cheie în definirea și studiul societății ca locul în care se iau decizii de anumite persoane sau grupuri restrânse de persoane în favoarea sau în defavoarea maselor, adică a indivizilor care nu sunt direct implicați în procesul de luare a deciziilor. Acest concept a fost teoretizat de către  sociologii italieni Vifredo Pareto și Gaetano Mosca, dar

Psihologia socială sau mașina de fabricat zei (Serge Moscovici) - recenzie

  

   Lucrarea Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, este de fapt o antologie a unor lucrări scrise de Serge Moscovici între anii 1981 şi     1993, textile fiind selectate de către sociologul român Adrian Neculau. Tot acesta este şi autorul Postfeţei cărţii.     

   Serge Moscovici, din postura de psihosociolog francez  de origine română, a intenţionat, în colaborare cu Adrian Neculau, să creeze o carte adresată, printre altele, nevoilor strigente ale societăţilor estice, foste republici sovietice. Astfel, capitole precum „Ştiinţa maselor”, „Psihologia şefului carismatic”, „Consensul – un nou opium?”, sau „Trebuie să ne temem de democraţie?” reprezintă adevărate călăuze pentru popoarele asuprite de teroarea roşie. Totuşi, aceste îndrumări nu sunt explicite, cititorul fiind nevoit să culeagă mesajele corecte doar după o analiză şi reflecţie profundă asupra celor expuse.     

Psihologia mulțimilor (Gustave Le Bon) - recenzie

   Lucrarea Psihologia mulțimilor, scrisă de Gustave Le Bon în anul 1895 este una din primele de acest gen şi, cu siguranţă, una din cele mai importante. Serge Moscovici spunea într-una din lucrările sale: “Doi oameni politici foarte importanţi (Adolf Hitler şi Benito Mussolini) l-au copiat pe Le Bon, punandu-i în practică concepţiile.“ Reprezentativă pentru autorul ei, cartea s-a impus ca una dintre cele mai citite si mai recomandate printre cei interesaţi de psihologia socială, dar şi de aspectele vieţii care ne cam scapă de sub vedere din diverse motive. Căci, fără a ne da seama, facem deseori parte şi noi dintr-o mulţime. Fie că mergem pe stradă, participăm la un miting sau pur şi simplu ne numim militari sau medici.

Regulile metodei sociologice (Emile Durkheim) - recenzie

  

    Lucrarea Regulile metodei sociologice scrisă de Emile Durkheim, reprezintă o adevărată piatră de temelie în ştiinţele sociale, în special în ceea ce priveşte metodele de cercetare sociologică.

   Sociologul francez a încercat, şi pot să afirm că a reuşit, să impună problema sociologică în atenţia tuturor, fiind unul dintre fondatorii sociologiei moderne pe care a impus-o drept disciplina academică.   Cartea lui Durkheim este una foarte complexă şi abundentă în idei, de multe ori prezentate într-un mod contradictoriu cu cele ale altor autori, de unde rezultă numeroasele controverse, lucru recunoscut şi prezentat chiar în prefaţa lucrării. Stilul abordat de autor generează dificultăţi reale în înţelegerea mesajelor, în orice caz pentru începători, fapt confirmat de mai multe persoane de acest nivel. Lucrarea este cu atât mai dificilă şi necesită un nivel mai ridicat de concentrare, cu cât lipsesc orice fel de grafice, hărţi, statistici sau ilustraţii.   Regulile metodei sociologice face referire în  numeroase rânduri la anumite idei din alte opere ale autorului

Cristalizarea opiniei publice (Edward L. Bernays) - recenzie

  

   Edward L. Bernays este unul dintre fondatorii a ceea ce ne-am obișnuit să numim astăzi ”consiliere in relații publice”. ”Un om fascinant, inteligent și extraordinar”, după cum l-a caracterizat profesorul Scott M. Cutlip de la Universitatea din Georgia, nepotul lui Sigmund Freud,  a fost un adevărat deschizător de drumuri în ceea ce privește definirea și studierea noului domeniu al științei care descria, practic, ”suflul” mulțimii. Pentru noi, cei care auzim astăzi despre ”opinie publică” din ce în ce mai des, este aproape imposibil să înțelegem situația din anul 1923, când a fost editată Cristalizarea opiniei publice. Însă Bernays a fost o personalitate care a mers dincolo de limitele vremii, impunându-și un stil propriu de abordare a problemelor. Anume acest mod original de a vedea lucrurile și-a pus amprenta asupra lucrării, astfel încât Cristalizarea opiniei publice reprezintă o adevărată piatră de temelie în definirea, iar apoi studierea conceptelor ce țin de opinia publică. Într-un timp în care SUA era forța mondială cel mai

Notes on the Theory of Political Opinion Formation (Avery Leiserson) - recenzie

      Articolul Notes on the theory of political opinion formation, scris de Avery Leserson, trece în revistă unele dintre ideile cele mai importante referitoare la conceptul de opinie publică. Autorul relevă modurile în care se raportează comunitatea ştiinţifică dar şi persoanele ne-specializate la termenul de opinie publică.   

   Avery Leiserson a fost unul dintre cei mai importanţi cercetători din domeniul ştiinţelor politice, membru a numeroase comunităţi ştiinţifice, beneficiar al multor distincţii şi nu în ultimul rand – o autoritate notorie în domeniu. A activat o mare parte din viaţă în cadrul Universităţii Vanderbilt din Nashville, Tennessee, SUA. Toate acestea recomandă articolul menţionat ca

The Arts of Impression Management from Erving Goffman’s “The Presentation of Self in Everyday Life” - essay

 

“Masks are arrested expressions and admirable echoes of feeling, at once faithful, discreet, and superlative. Living things in contact with the air must acquire a cuticle, and it is not urged against cuticles that they are not hearts; yet some philosophers seem to be angry with images for not being things, and for words for not being feelings. Words and images are like shells, no less integral parts of nature than are the substances they cover, but better addressed to the eye and more open to observation. I would not say that substance exists for the sake of appearance, or faces for the sake of masks, or the passions for the sake of poetry and virtue. Nothing  arises in nature for the sake of anything else; all these phases and products are involved equally in the round of existence…”

George Santayana, Soliloquies in England and Later Soliloquies (London: Constable, 1922) 

   These words from the beginning of Goffman’s book reflect perfectly

Teoria păturii superpuse - o explicaţie a stării de lucruri din spaţiul românesc

  

Apărută ca răspuns la situaţia dificilă în care se afla statul român din acea perioadă, teoria păturii superpuse enunţată de Mihai Eminescu, ar fi trebuit să aibă rolul unui semnal, de a atrage atenţia atât factorilor de decizie din acea perioadă, cât şi întregului popor român, asupra pericolului iminent şi deja manifest care îl constituia elementul străin stabilit în ţară şi care a acaparat, nu fără contribuţia elementului autohton, puterea. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat în anii următori şi continuă până astăzi, ne-a demonstrat că cei care au ignorat semnalul marelui poet român au fost mai mulţi şi mai puternici decât cei cu adevărat interesaţi de bunul mers al lucrurilor din spaţiul românesc. Are loc privatizarea unor proprietăţi importante ale statului, lichidarea treptată a elementului naţional, exploatarea ţăranului în folosul străinilor şi multe asemenea acţiuni pentru care nu răspunde, în ultimă instanţă, nimeni (a se vedea afacerea Stroussberg¹, cazul Romtelecom², Rompetrol, Petrom, etc.).

Problema exploatării abuzive a resurselor României era încă pe atunci o problemă acută şi greu de rezolvat, după cum s-a văzut ulterior. Cei aflaţi la putere, printre care mulţi dintre ei - străini, nu cunoşteau adevăratele probleme ale societăţii româneşti, dar nici nu îi prea interesa, dat fiind că aceştia aparţineau unei alte naţiuni, gândeau în alt mod şi aveau alte interese (opuse celor ale naţiunii guvernate de aceştia). Singurele lor interese, după cum arată şi Eminescu,