„În lumea românească, politica paşilor mici serveşte doar escrocilor politici şi ticăloşilor“.

M C

Cartarescu: Un sfert de schimbare

MIRCEA CĂRTĂRESCU: „În lumea românească, politica paşilor mici serveşte doar escrocilor politici şi ticăloşilor“.
Planuri secrete de colaborare pre şi postelectorală între PSD şi PNL au fost de curând dezvăluite în presă. Autorii lor sunt strategii maligni ai PSD-ului, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc. Nici o surpriză până acum. Oamenii ăştia fac, vorba poetului, ce fac de mult: trag sfori, pun la cale şmecherii politicianiste pentru propria supravieţuire, într-un joc autonomizat pervers: partidelor nu le mai pasă de naţiune, sunt caste închise şi autoreproducătoare. Ceea ce mă şochează, iarăşi şi iarăşi, Read the rest of this entry »

Uninominal cu lista ascunsa in poseta partidelor

de Andreea Pora HotNews.ro
Marţi, 4 martie 2008, 17:02 Actualitate | Opinii
Andreea Pora
Foto: Romania libera
Votul uninominal a murit, traiasca lista ascunsa! Cam asa arata marea victorie asupra reformei clasei politice, rezultata din compromisul partidelor. E maximum ce se putea obtine, sa fim realisti. Argumentul suprem, verificat de-a lungul timpului, cel care induce o placuta stare de multumire este urmatorul: decit nimic, mai bine asa. Adica, decit o lista la vedere, mai bine una ascunsa. Partidele si-au vazut visul electoral cu ochii mintii de pe urma, au creat un un mutant care Read the rest of this entry »

Despre nasturi si Ford in tara negustorilor cinstiti

Joi, 28 februarie 2008, 12:07 Actualitate | Opinii

Dan Tapalaga
Foto: Hotnews
Premierul Tariceanu si liderii liberali completeaza cu noi teorii rabufnirile iliesciene impotriva “Europei scarnave” sau fanteziile nastasiene despre baietii de la Bruxelles care “ne-o trag acolo in Romania”. Romania se decupleaza de la Europa in ritm accelerat. Un grup mic cu interese mari isi proclama, in numele nostru, independenta: vrem sa fim mai departe o tara prost administrata, impredictibila si autosuficienta.

Citite printre randuri, iesirile anti-UE ale unor Tariceanu, Iliescu sau Nastase tradeaza acumularea unor frustrari si exasperari personale. De ce, adica, trebuie sa dam socoteala “la Inalta Poarta”, cum tot mai des numesc liberalii Comisia Europeana? Ne proclamam egali cu nemtii si francezii dar n-am dovedit cu fapte ca suntem ca ei. Aceasta revolta de tip fanariot arata si o profunda nostalgie dupa jungla tranzitiei si o grava inadaptare la etica occidentala, bazata pe transparenta, competitie si reguli stricte, nu pe aranjamente si ciubucuri bizantine.

In numele progresului economic, premierul Tariceanu a luat de guler Comisia Europeana. De ce ne tineti in liga inferioara a tarilor producatoare de nasturi si linguri de lemn? De ce ne blocati accesul in clubul select al fabricantilor de masini si avioane? Cum ar veni, UE conspira marsav impotriva Romaniei. PNL are nevoie urgenta de Vadim Tudor si Adrian Nastase, militanti de nadejde. Ultimul a dat glas luna trecuta unor simpatice fantezii capitalist-erotice cu functionarii de la Bruxelles. Merita citat, spre aducere aminte:  “Si atunci, baietii astia au spus: Ba, daca voi nu vreti sa va uitati si la sertarele alea cu bani, foarte bine. Ca noi oricum v-o tragem acolo in Romania, ca v-am trimis Carrefour, Metro, eu stiu ce, va vindem bunuri de larg consum, v-am trimis bancile noastre si va indatorati acolo si deveniti pina la urma sclavii nostri pe o perioada lunga de timp.”

In esenta, liberalii si social democratii gandesc integrarea exact ca niste mici producatori de nasturi si linguri de lemn, care se descurca dupa regulile lor. Micii carnatari din Estul Europei n-au nevoie de  regulile altora. Ce competitie, ce transparenta, ce piata? In bazarul lor functioneaza alte legi. Profitul vine dupa regula de aur a tainului. Bacsisul se imparte intre cativa alesi, iar poporul achita la sfarsitul distractiei diferenta de pret.

Aceasta a fost mecansimul perfectionat dupa 90, cu precizarea ca pe atunci nu existau comisari. Hotul neprins era, vezi bine, negustor cinstit. Acum, Comisia Europeana a surprins Guvernul Tariceanu strecurand in buzunarul Ford un cadou de 27 de milioane de euro si l-a pleznit peste degete. Ceea ce, inainte de aderare, era de neimaginat. Prins asupra faptei, Guvernului se apara atacand: insusi politistul este un mic hotoman pentru ca vrea sa ne fure cu premeditare dreptul de a fabrica avioane si masini. Gandire de doi nasturi cu creier de lemn.

Toti cei care se rastesc astazi la UE s-au antrenat 18 ani sa vanda ieftin ceva foarte scump, sa inhate gratis de la stat  CAP-uri sau rafinarii, sa ciupeasca colea un teren, o hala, o galeata de curent. Tariceanu, Olteanu, Nastase sau alti eurosceptici in devenire au invatat capitalismul dupa manualul scris intre doua audieri la parchet de Vantu, Voiculescu sau Patriciu. Ce ajutor de stat? Ce notificare catre Bruxelles? La FNI, ICE Dunarea sau KazMunaiGaz, lucrurile merg putin altfel.

Ei si discipolii lor conspira impotriva unei tari condamnate sa se zbata la nesfarsit intre Orient si Occident. A doua zi dupa integrare au inceput razboiul de eliberare din clestele unei Uniuni din care niciodata nu si-au dorit cu adevarat sa faca parte. Si-au dorit, cel mult, banii ei, mai putin regulile.

Astazi se produce sub ochii nostri decuplarea sistematica de institutiile Europei. Coalitia PNL-PSD-UDMR-PRM-PC voteaza zilnic in Parlment marea intoarcere in trecut.  Luati ce domeniu doriti: economie, justitie, agricultura. Vedeti mari progrese? La baza esecului sta acelasi grup istet de politicieni ajutati de mase largi de incompetenta si nepasare. In jurul lor, istoria se invarteste bezmetic.

Desincronizarea de Europa  a devenit astazi actiune premeditata. Romania regreseaza dintr-o vointa politica bolnava, din prea multa ticalosie concentrata la varful puterii. In favoarea lor lucreaza lenea bizantina, resemnarea si  traditionala igoranta provinciala. Dupa obositorul efort de a mima integrarea, ne intoarcem in sunet de trimbite patriotarde pe insula noastra transformata in adapost pentru infractori. 

Guvernul Tariceanu, sprijinit de complicii sai sub acoperire din Parlament, incurajeaza restauratia. Abandoneaza instituţiile, etica şi practicile occidentale. Aceasi coalitie a raului distruge cu repeziciuine ultimele aparente de stat european. Sincronizarea cu valorile occidentului, visata inca de acum o jumatate de veac, va ramane si astazi un proiect ratat. Daca o tinem tot asa, peste prapastia care se casca tot mai larg intre noi si Europa vom sari doar ca sa disparem in neant. 

Scandalul securitatii nationale

Scandalul securitatii nationale
Cristian UNTEANU 
– Ne indepartam cu viteza constanta de toate marile dezbateri care incing acum scena internationala. Nu ne intereseaza. De parca n-am trai in epoca mondializarii frenetice, ci ne-am fi intors in Epoca de Aur.
Scandalul in curs intre Presedintia Romaniei si Ministerul Justitiei trebuie analizat si din perspectiva unei reale amenintari interne la securitatea nationala. Ne aflam in momentul in care CSAT, structura esentiala a Romaniei in domeniu, are in componenta persoane care se afla nu numai in conflict personal deschis, declarat si acut, ci si intr-unul institutional.

Ministrul Melescanu, cel putin in acest moment, ocupa doua scaune si detine doua voturi in CSAT: ministru al Apararii si interimar la Justitie. Premierul Tariceanu este vicepresedinte al CSAT. Mai sunt ministrii liberali. De partea cealalta, sefii serviciilor de informatii. Nici macar nu se poate pune problema daca starea conflictuala dintre cei reuniti in jurul mesei nu face ca orice discutie sa fie incarcata de resentimente grave. Dar nu asta este problema, caci de certat si de scuipat in piata publica o fac de la inceputul guvernarii a ceea ce-a fost Alianta D.A.? Si nici macar nu este discutabila probabilitatea ca asta sa se transforme chiar intr-o bataie de maidan, avand deja exemplul evenimentelor petrecute la vecinii ucraineni intre membri ai organismului similar celui din Romania.

Problema este ca, din cauza acestei situatii, CSAT-ul este practic blocat. In consecinta, stau departe de el - si de Romania - toate problemele majore care se afla in dezbaterea organismelor de acest gen din intreaga lume. Daca nu-i asa, atunci oare de ce CSAT-ul nu s-a reunit pentru a discuta situatia securitatii energetice a Romaniei, mai ales in acest moment extrem de delicat in care ar trebui sa stim care sunt planurile strategice ale politicienilor nostri in raport cu scumpirea generala a carburantilor si posibilele cresteri de preturi dupa ce rusii ar putea sa puna noi conditii pentru livrarea gazelor? Oare de ce nu a existat nici un fel de reuniune pentru a analiza evolutiile dramatice de pe pietele financiare mondiale, cele care anunta o posibila criza economica de mari proportii, poate chiar intrarea intr-o perioada de recesiune pronuntata? Cum este pregatita Romania sa faca fata unor asemenea situatii, cum este pregatit sistemul bancar, cat de solida este piata financiara, cum poate fi prevenita o posibila stare de panica urmata de asaltul asupra bancilor, cu efectul imediat de instalare a unei crize majore de lichiditati? La cat timp este estimata puterea de rezistenta a populatiei? De ce nu a existat nici o reuniune consacrata pregatirii unei pozitii romanesti in perspectiva iminentei proclamari unilaterale a independentei in Kosovo, in conditiile in care starea tensionala existenta poate duce la evolutii dramatice? Si nu doar in spatiul Balcanilor.

Ne indepartam cu viteza constanta de toate marile dezbateri care incing acum scena internationala. Nu ne intereseaza. De parca n-am trai in epoca mondializarii frenetice, ci ne-am fi intors in autarhia absoluta a Epocii de Aur. Dezbaterile pe teme europene au fost bune doar pentru prostii care erau chemati sa voteze. Dupa aceea, au disparut complet, devenind absolut neinteresante. Singura problema fascinanta este care pe care. Cu ce dosare se mai iese saptamana asta. Ce s-a pregatit sa se difuzeze discret spre prietenii din presa pentru demolarea adversarului.

Acum asistam la o tentativa de decimare a adversarilor politici folosind dosarele de cadre. Nimic nou. A mai facut-o un dictator. Este celebra si cumplita povestea pozelor cu revolutionarii bolsevici ai primelor etape ale Revolutiei. Poze de pe care Stalin ordona sa fie scosi impricinatii, unul dupa altul, pe masura ce erau trimisi in judecata si executati. In poze ramaneau din ce in ce mai putini. Pana ce, normal, s-a decis sa nu mai ramana decat Dansul. Oare cum o arata CSAT-ul nostru cu un singur membru?

http://ziua.net/display.php?data=2008-01-23&id=232130

Unu plus unu, in Romania, nu fac doi

Cristian UNTEANU 
Din nou, doua stiri proaspete din Romania ii naucesc pe bietii analisti de la Bruxelles, dar si din alte capitale occidentale. De-abia terminasera sarmanii de redactat rapoartele de analiza asupra pozitiei Romaniei in ce priveste Kosovo, bazandu-se pe mesajul absolut clar transmis de presedintele Romaniei la Bruxelles: nu vom recunoaste independenta provinciei Kosovo, fie ea proclamata unilateral, fie in coordonare cu alte state. Era clar si limpede. Numai ca, din nou, balamucul de acasa face ca ceea ce vrea sa zica Romania sa se schimbe total, data fiind pozitia Guvernului Romaniei, exprimata cu obisnuita sa nonsalanta de Ministrul de Externe Adrian Cioroianu. De data asta, brusc, noi spunem ca nu ne opunem independentei provinciei Kosovo.

Nu numai ca este vorba despre o incoerenta grava intr-o problema fundamentala de politica externa si de relationare in raport cu jocurile strategice ale UE si NATO. Pentru analisti, situatia devine dramatica daca o pun in contextul unei intrebari care a devenit aproape un laitmotiv in relatia cu Romania: noi pe care dintre partenerii romani trebuie sa-i credem? Pe de o parte, autoritatea prezidentiala in privinta coordonarii politicii externe ar trebui sa fie indiscutabila. Nici vorba, spune domnul Cioroianu, noi facem politica externa, adica eu in numele Guvernului Romaniei si, la ordinele mele directe, ce zic eu va fi repetat aidoma de lefegii mei, doamnele si domnii mei ambasadori. Care, impartiali ca tot romanul, se aflau cu totii la Bruxelles si-l aplaudau pe Traian Basescu, fara sa dea nici macar cel mai mic semn ca presedintele ar fi luat-o pe aratura si ca altele erau instructiunile pe care le primisera din centrala. Ba chiar se inghesuiau sa-l si felicite. In materie de politica externa, ce e acasa la noi este un fel de manea grosolan executata de un grup de surzi, muti si orbi, cu pretentii de a fi ascultati.

Ne miram si ne jeluim ca nu ne asculta nimeni si ca suntem lasati de-o parte la luarea marilor decizii. Pai, in cazul cu totul neverosimil in care Romania ar fi fost invitata intr-un grup de negociere, ce pozitie ar fi propus? Sau trimiteam doi reprezentanti separati, fiecare cu ideile sefului sau, innebunind pe toata lumea si introducand si mai mult haos intr-o situatie dramatica? Ce politica externa este asta? Ce tara isi mai permite asemenea jocuri cretine?

Si nu e tot. Analistii militari au primit cu surprindere mesajul transmis de onorabilii nostri parlamentari care, nediscutand nimic, prin aprobare tacita, au modificat reglementarile legale privind Strategia de securitate a Romaniei, incercand s-o asimileze doar cu Proiectul Strategiei de aparare, reminiscenta in mintile lor a sintagmei cu care au fost obisnuiti in perioada comunista, cea care vorbea despre apararea tarii asigurata de intregul popor… Alta nerozie, care iarasi ne va costa in termeni de credibilitate. Oriunde in lume, strategia de aparare este insotita sau face parte integranta din cea de securitate nationala, caci dimensiunea militara propriu-zisa, proprie inceputurilor perioadei Razboiului Rece, a fost subsumata de decenii unei gandiri mult mai ample si deschise acum catre toate celelalte tipuri de amenintari, cu deosebire non-militare.

Daca vorbim exclusiv de o strategie de aparare, atunci sutem decisi sa nu luam in considerare strategia pro-activa pe care NATO o va detalia si la Summit-ul de la Bucuresti. Acel tip de strategie care vorbeste despre riscurile asimetrice la care sunt sensibile toate democratiile occidentale, cu atat mai mult o economie inca nedeplin consolidata cum este cea a Romaniei. Trimitem un mesaj neconform standardelor gandirii strategice de securitate europene si euro-atlantice. Strategia de aparare si securitate este un domeniu comun european si ar trebui inteles ca atare. Daca nu vrem asta, intr-adevar, e treaba noastra. Atunci nu se vor uita cu atentie la noi decat in momentul in care vom fi obligati sa intelegem ce se petrece.

http://ziua.net/display.php?data=2008-02-11&id=232967