martie 30, 2011
Zestrea lui Gagarin
Cine zice că societatea moldovenească este un model de convieţuire paşnică dintre etnia majoritară românească şi minorităţile etnice, se minte singur.
Timp de peste jumătate de oră, Comisia parlamentară cultură (+5 domenii) a examinat azi proiectul de hotărâre privind instituirea zilei de 12 aprilie drept Ziua aviaţiei şi cosmonauticii. Este o iniţiativă a comunistului Muşuc şi e prilejuită de împlinirea a 50 de ani de la zborul lui Gagarin în cosmos. Membrii Comisiei au întors-o pe toate părţile, încercând să evite dezbaterile identitare şi istorice, pentru ca până la urmă tot despre aceleaşi evenimente din istoria moldovenilor să discute. Nu e nici îmbucurător, nici trist. Este pur şi simplu frustrant, pentru că toată lumea ştie că există nişte probleme latente şi manifeste, dar tot nu recunoaşte, prin asta perpetuându-le şi inflamându-le.
Aparent, nu e nimic dubios legat de iniţiativa asta. Dacă am merge, însă, un pic înainte, ne-am da seama că miza este alta. N-aş fi sigur că vorbim despre un complot al comuniştilor care şi-au pus în plan să ne tragă înapoi în era sovietică din minţile unora, pentru că unii dintre ei chiar au viziuni capitaliste. O ştim cu toţii. Cred că este mai curând vorba despre o capcană în care am cădea cu toţii prin adoptarea unei astfel de hotărâri, din cauza nostalgiei unora dintre noi. Să explic la ce mă refer. Gagarin, în calitate de simbol al progresului tehnologic şi al evoluţiei gândirii umane nu comportă vreo conotaţie negativă. Ceea ce aduce numele şi semnificaţiile acestuia cu sine, însă, este mai grav.
În nota explicativă, comunistul argumentează necesitatea instituirii respectivei zile făcând uz de diferite argumente care mai de care mai deocheate (ca să nu menţionez lipsa de coerenţă şi calchierile din ‚sovetskii iazîk’). De exemplu, a menţionat faptul că RSSM avea nu ştiu ce uzine de producere a tot felul de paste din carne, legume, care ţâşneau prin tuburi mai late cu 2 mm decât cele estoniene; că există la nivel internaţional o zi similară; că în 2001 s-a serbat în câteva state ale lumii „noaptea lui Iura” etc. Cu alte cuvinte, argumente insuficient de convingătoare pentru ca proiectul să fie adoptat, din punctul meu de vedere. De fapt, nici nu ai de unde. Oricum ai întoarce-o, Gagarin îşi cară şi zestrea sovietică după el. Iar noi, în calitatea noastră de stat cu aspiraţii (iar mai recent şi angajamente), nu ne putem permite să aducem cu bună ştiinţă în spaţiul public o sărbătoare care celebrează o victorie care nu e a noastră, deportări care ne-au dezrădăcinat, crime care ne-au împuţinat spiritul, deznaţionalizări care ne-au prostit, oricât de mult ar încerca tovarăşii să ne demonstreze cât de tare a contat RSSM în toată schema asta cu „brăzdarea cosmosului”. Cunoaştem cu toţii că noi n-am făcut decât să îndeplinim fără voia noastră nişte ordine şi să împlinim nişte ‚planirofci’.
Mai e şi o altă chestiune, de ordin tehnic. Hotărârea pe care vor să o modifice tovarăşii conţine doar 2 categorii de Zile, respectiv Zile naţionale şi de comemorare, pe de o parte şi Zile tradiţionale, pe de alta. Prin urmare, iniţiativa lui Muşuc nu se încadrează la nici una dintre aceste variante. Ar fi o greşeală să o adoptăm în situaţia actuală.
Eforturile şi insistenţele roşilor sunt de înţeles. Se împlinesc totuşi 50 de ani, iar bătălia ideologică dintre simbolistica vestică şi rusească încă ne dă de furcă. Cu toate acestea, nu nostalgia şi lipsa de viziune a unor grupări de oligopolişti vor contribui la consolidarea societăţii noastre ameţite, ci un ţel comun. Iar acest ţel nu ţine în nici un fel de proslăvirea muncii şi eroilor sovietici, oricât de drăguţ şi inofensiv ar arăta aceştia pe postere.
Până la noi ordine, s-a amânat luarea unei decizii în acest sens, dar vă las pe voi să intuiţi care va fi deznodământul.
Hint: va fi unul democratic şi legal.
Ruşii care vor
Ei discută în doi şi iau decizii în unul. Doi pitici într-unul.
Pentru ei, noi suntem un subiect independent care trebuie să bage-n seamă un subiect dependent de parcă dependenţa ar presupune independenţă. Şi invers.
Dac-ar fi după ei, decizia s-ar lua prin consens între liderul comrătean, bălţean, orheian, donduşenean, cahulean, tiraspolean, tighinean şi, poate, chişinăuian.
Ei ne arată cum noi înşine le secăm depozitele de armament. Înţelegem că ei aşteaptă să le secăm de tot, Read the rest of this entry »
martie 28, 2011
Bă, eşti un dodon!
Bă, eşti un dodon! În felul acesta ne vom putea adresa de azi înainte celor care fac declaraţii mincinoase şi care se umflă-n pene de nu li se vede gâtul de atâta demnitate umană ce dă pe din afară. Să nu le fie cu supărare celorlalţi cetăţeni care poartă acelaşi nume, dar jos-numitul i-a depăşit în notorietate pe toţi ceilalţi luaţi la un loc, făcând ca numele lui să dăinuie peste veacuri, sau poate doar peste luni. Două luni.
Nu, nu atentez la onoarea unor purtători de nume, pentru că regret şi eu că dintre toţi purtătorii de nume, Read the rest of this entry »
