decembrie 30, 2010
Cacealmaua lupului sau felicitări pentru moldoveni
Imediat după alegeri au existat voci, inclusiv cea a primarului, care vorbeau clar şi răspicat despre simularea pedemiştilor care urma să devină enervant de lungă şi plicticoasă.
Schema după care a acţionat partidul condus de Lupu în ultima lună a fost aceeaşi ca şi în cazul propulsării lui Plahotniuc în prim-planul politicii moldoveneşti. Mai întâi se inventează o poveste şi un presupus balaur, după care inamicul public nr. 1 devine eroul nr. 1. Pe de o parte Plahotniuc era mafiotul care conducea din umbră PDM-ul, pe de altă parte Lupu era cel care ţinea pe jar o ţară întreagă datorită „indeterminării” sale. Pe de o parte Plahotniuc ajuta orfani, artişti şi scriitori şi apărea cuceritor prin revistele glamour, pe de altă parte Lupu vorbea despre principii şi valori şi într-un final a rămas în echipa pro-europeană. Jocul de contraste este o armă importantă pentru ridicarea cotei de piaţă a personalităţilor publice, iar consilierii lui Lupu aduşi de Plahotniuc au folosit-o cu succes.
În condiţiile în care mai toate mandatele PDM-iştilor au venit de pe urma luptei împotriva PCRM, de aceeaşi parte a baricadei cu celelalte două partide anticomuniste, părea din start puţin probabil ca pedemiştii să ia o decizie care să-i condamne la dispariţie sau în cel mai bun caz, la scăderea până la cele câteva procente ale lui Diacov de dinaintea lui Lupu. Totodată, trebuie să ţinem cont şi de sprijinul constant pe care l-au oferit democraţilor noştri socialiştii europeni, cu precădere cei germani (vezi şi vizita confidenţială a proaspătului speaker în Germania).
Lucrurile par şi mai clare în condiţiile în care Consiliul Naţional al PDM a adoptat decizia pro – centru-dreapta cu 201 voturi din 228 posibile, iar Lupu şi ceilalţi lideri de partid au ştiut dintotdeauna care este starea de spirit a colegilor lor.
PDM şi plecarea lui Lupu de la comunişti a avut de la început un obiectiv clar, respectiv de a reforma stânga moldovenească, ceea ce presupune, în mod inevitabil, scăderea electoratului PCRM. Nu ar fi avut sens ca tocmai acum, după circa un an şi jumătate de activitate întru atingerea obiectivului, PDM-ul să-şi îngheţe dezvoltarea printr-o alianţă timpurie cu rivalii lor de pe stânga. Aşadar, o alianţă sau o fuzionare a PD-ului cu oamenii din partidului lui Tkaciuk nu este exclusă, existând probabil o strategie de lungă durată de creare a unei stângi care să se apropie de modelele est-europene existente în prezent, prin asta dezideratul de integrare europeană devenind comun atât pentru liberal-democraţi, cât şi pentru socialişti. Dar nu acum.
Ah da… felicitări, moldoveni!
