iulie 17, 2009

Asociaţiile studenţilor români basarabeni din România. Oameni şi principii

Publicat în Haideți să ne înțelegem la 7:53 pm prin Tudor Cojocariu

Acest material este prima şi singura replică la articolul de dezinformare apărut în data de 11 iulie 2009 pe portalul (dez)informativ Basarabeni.ro. Administratorii acestui site au publicat la data respectivă articolul întitulat Un fost lider LSBR, actual presedinte UNTB Sibiu promoveaza filmul comuniştilor de la Chisinau despre 7 aprilie (vezi aici), modificând titlul original care suna în felul următor: Comuniştii lui Voronin în acţiune la Sibiu (vezi aici).

Argument

Chiar dacă eram obişnuit să văd pe portalul menţionat anterior materiale speculative cărora le lipsesc mai întotdeauna argumentele şi o bună parte din adevăr, trebuie să recunosc, că de data aceasta veninul şi ipocrizia administratorilor, dar şi a comentatorilor, a atins noi culmi. Reacţiile care au urmat imediat după publicare la secţiunea comentarii creează impresia că unii chiar au crezut aberaţia în care a fost transformat materialul din Dacii Liberi. Acest fapt este cu atât mai îngrijorător, cu cât foarte puţine persoane cunosc şirul evenimentelor care au urmat întâlnirii de la Timişoara, prima de o asemenea anvergură, organizată de preşedintele Asociaţiei Studenţilor Basarabeni Creştini din Timişoara (OSBT acum, datorită demersurilor aceleeaşi persoane), Svetlana Ursu (vă voi vorbi mai târziu despre aceasta), în prezent preşedinte al Ligii Studenţilor Basarabeni din Timişoara (G.I.). Obiectivul principal al reuniunii l-a constituit lichidarea barierelor comunicaţionale şi atitudinale create şi susţinute artificial de persoane, iar în anumite cazuri de partide, sau mai bine-zis de Partid – unicul şi irepetabilul (sau poate că mai potrivit ar fi irecuperabilul) PPCD. Asocierea cu PPCD a liderilor OSB Bucureşti, dar şi a seniorilor (fondatorilor) ASBCT este evidentă şi nu poate fi nicidecum combătută, gaşca funcţionând mai curând ca o castă inaccesibilă celor care nu împărtăşesc (non)valorile şi principiile (sau lipsa lor) conducătorilor mini-grupului respectiv. Din acesta fac parte inclusiv persoanele care urmează:

Vlad Durnea – candidează la alegerile locale din 2007 pe lista PPCD (vezi aici ), votează PPCD la alegerile din 2009 (conform propriilor confesiuni), chiar dacă, afirmă el, simpatizează PL-ul (curioasă atitudine); Sergiu Răcilă afirmă la congresul PPCD din octombrie 2008 că Noua Generaţie din Bucureşti, a cărei mândru preşedinte este, că ”Filiala Bucureşti a NG şi-a început activitatea din dorinţa tinerilor basarabeni care îşi fac studiile în România şi care au conştientizat implicarea în politica moldovenească doar alături de PPCD. Filiala Bucureşti a „Noii Generaţii” are drept scop implicarea tinerilor basarabeni în diferite proiecte culturale şi civice. Noi, cei din România, mereu am fost alături de PPCD şi am luat atitudine de fiecare dată când a fost nevoie” (oare?); Tatiana Istrate, redactor la Flux şi angajată la EuTV, cea care la şcoala de vară de la Sulina din august 2008 era aproape de a deveni fondatoare a OSB Bucureşti (fondată abia acum câteva luni, mult după ce osebiştii se lăudau că au membri), declara în mai 2008, în calitate de membră a Noii Generaţii din Bucureşti că este recunoscătoare PPCD-ului pentru ce au ajuns ea şi colegii ei (oare la cine se referea aceasta?); Corina Ciobanu mă bombarda cu sms-uri instigatoare la vot pro-pepecedist înainte de alegerile din 5 aprilie 2009 (între timp aceasta a fost demisă sau a demisionat de ”bună-voie” din cauze necunoscute nici unora dintre membrii activi ai organizaţiei); Sergiu Miron avea pe blog numeroase materiale pro-PPCD, precum şi ode copy-paste-uite adresate liderului suprem Iurie Roşca (lucru comun şi altor fondatori OSBB), iar la blogroll îi regăsim pe Nicolae Federiuc (redactor la Flux)  şi pe Vlad Cubreacov. Acestea sunt doar câteva dintre elementele cunoscute public şi care dau în vileag apartenenţa şi dependenţa întregii structuri OSBB de PPCD. Nu voi insista asupra lucrurilor care se cunosc doar în anumite cercuri despre cei menţionaţi, chiar şi din simplul motiv că însăşi motivaţia mea de a scrie aceste rânduri nu este de a-i denigra, ci de a lămuri anumite aspecte ale relaţiei LSBR cu OSBB şi OSBT, respectiv ale fiecărei dintre cele 9 asociaţii locale cu cele din urmă.

Vreau să fiu înţeles corect. Nu cred că este vreun păcat în a susţine un partid politic în nume propriu, chiar dacă acesta este partidul multiplu-iluzionist PPCD. Dar dacă tot există în continuare asemenea indivizi, de ce să nu-şi asume acest lucru, în numele solidarităţii şi devotamentului faţă de partid şi care transpar din numeroasele acţiuni ale acestora?

Mi-aş fi dorit să nu se ajungă aici, iar OSBB/OSBT să-şi fi păstrat discernământul şi respectul pentru cei pe care afirmă aceştia cu fiecare ocazie că îi reprezintă şi să nu mintă. Exact din acest motiv, ceea ce va urma nu trebuie înţeles drept un atac, o insultă sau o răzbunare, fie şi din simplul motiv că LSBR nu consideră OSB un concurent, dar nici un partener.

I. Şcoala de vară de la Sulina din august 2008

Având în vedere că exista o presiune publică în sensul unificării eforturilor studenţilor din Bucureşti implicaţi în tot soiul de activităţi civice, eu împreună cu alţi 3 colegi al căror nume nu îl voi da (imediat după păţanie aceştia au renunţat la proiect din dezgust şi neîncredere în cei care le-ar fi devenit colegi de asociaţie) pe de o parte şi alţi 3 studenţi de cealaltă parte (aşa-zisul OSBB care nu exista de fapt) Sergiu Răcilă, Ştefan Miron, Vlad Durnea, am hotărât să înfiinţăm o asociaţie a studenţilor basarabeni din Bucureşti. Studenţi de la Suceava, Oradea, Craiova şi Cluj nu au fost invitaţi, dar acesta este un alt subiect care ţine de un alt context. Acestea fiind stabilite de comun acord şi înghiţind în sec de dragul acelui virtual ”bine comun”, ne-am despărţit cu bine, regrupându-ne în aceleaşi două tabere. Se pare că fiecare avea în minte socoteli proprii, pentru că ceea ce a urmat nu a fost deloc în spiritul colegialităţii şi al respectului reciproc. A doua zi, anticipând fricţiunile iminente şi oarecum fireşti de dragul funcţiilor, m-am apropiat de Răcilă pentru a-l întreba dacă vrea să fie preşedinte a ceea ce urma să fondăm. Mi-a răspuns că nu vrea, or toată lumea îi cunoaşte activitatea sa în calitate de preşedinte al Noii Generaţii din Bucureşti. I-am zis atunci că eu aş fi dispus să-mi asum responsabilitatea. Nu a respins spusele mele, dar nici încântat nu a rămas. A urmat Durnea, care mi-a zis clar că are alte priorităţi şi că este ok să fiu eu preşedinte. Pe Miron nu l-am mai întrebat pentru că precedenţii doi m-au asigurat că acesta nu şi-ar fi dorit să candideze. De asemenea, ceilalţi 3 colegi ai mei, nu aveau nici un fel de planuri în acest sens. Astfel, stabiliserăm ca imediat ce plecăm pe la casele noastre şi după ce revenim din vacanţe pe la mijlocul lui septembrie, ne vom reuni toţi 7 pentru a scrie statutul şi pentru a decide ce denumire va avea asociaţia. La acea vreme OSB deja însemna PPCD în mintea multora dintre studenţii din România, iar renaşterea unui cadavru ar fi presupus un efort care, trebuie să recunosc, ne depăşea. Eu am rămas în Bucureşti, convenind cu ceilalţi ca să fiu anunţat imediat ce se întorc din vacanţă pentru a putea demara acţiunile legale cât de curând. Ştiind că “brand”-ul băieţilor cu care mă legasem consta inclusiv în a se face că uită sau a o face pe proştii (cel puţin în relaţia cu mine), din când în când mai dădeam câte un sunet pe la Răcilă şi Durnea. Într-un final dădusem de Vlad. Acesta mi-a zis că Sergiu nu revenise şi că mă va anunţa el când o va face. Am primit acelaşi răspuns de câteva ori. Evident, neîncrederea îmi sporea, lucru pe care i l-am zis şi lui Vlad. Din reacţiile sale, nu părea că îl deranja prea mult, de parcă ar fi ştiut deja ce va urma. Aşadar, a urmat nefericita ştire pe care mi-a dat-o prin telefon: Răcilă (cel care nu mă anunţase că revenise) rezervase denumirea de OSBB la ministerul justiţiei şi că actele sunt aproape gata. Mi-a fost clar atunci că înţelegerea a căzut. L-am întrebat pe Vlad cum să înţeleg asta, la care mi-a răspuns că el nu ştie pentru că nu-l mai interesează mediul asociativ (la fel cum afirma anterior şi la Sulina) şi că ar trebui să-l sun pe Sergiu personal. Asta am făcut, inclusiv pe numărul dat de Vlad. Nu am avut norocul de a-l prinde la telefon pe osebist, care a reuşit atât de rapid să le facă pe toate de unul singur, fără a se consulta cu potenţialii săi colegi.

Din acel moment am rupt legătura cu oricare dintre ei, iar cei 3 prieteni ai mei despre care vă ziceam de la început au renunţat la orice fel de activităţi care ar fi implicat “organizaţiile basarabenilor din România”. Oare câţi dintre noi simt că trebuie să se delimiteze de aceste structuri din aceleaşi motive: dezamăgire, silă şi neîncredere? Câţi dintre noi trebuie să fie puşi în faţa unei bariere psihologice postate artificial, pentru ca într-un final să mai rămână şi cineva care să mai facă şi treabă pentru ei şi pentru cei din jurul lor? Răspunsul îl vom afla în timp, pe când efectele pot fi anulate chiar acum. Depinde de noi.

II. Reuniunea de la Timişoara din 14-16 noiembrie 2008

Inclusiv din ambiţie de a reforma sistemul creat în jurul asociaţiilor basarabenilor şi de a le deschide în faţa celor cărora li se adresează, s-a născut iniţiativa preşedintei de atunci a ASBCT, de a-i reuni pe reprezentanţii asociaţiilor şi grupurilor de iniţiativă din ţară pentru a iniţia un dialog între aceştia, pe de o parte, şi dintre aceştia ca voce unitară şi mediul exterior asociaţiilor basarabenilor, pe de alta. Au fost invitate atât persoane care se cunoşteau anterior – Svetlana Ursu, Iulian Munteanu (OSB Constanţa), Svetlana Popescu (Galaţi), Sergiu Răcilă şi Corina Ciobanu (ambii OSBB G.I.), eu, care rămăsesem din nou singur după isprava independentului şi suveranului Răcilă, dar şi unii studenţi din afara cercului care se cunoşteau de prin şcolile de vară sau feluritele evenimente organizate în România – Alex Cârlig (ca reprezentant al braşovenilor, în lipsa preşedintelui OSBB Braşov, Octavian Apostol), Anatol Cojocari (ASEB Oradea, nu îmi este rudă), Petru Ciolpan (GIRB Suceava), Nicu Leva şi Vlad Plotean (GIB Cluj) şi Virginia Bîlici (reprezentanta sibienilor).

Trebuie să menţionez că în acel moment Virginia ne era total necunoscută şi o priveam ca pe oricare alt student basarabean din România, ca având viziuni clare pro-româneşti, adică pro-sine. Eu o cunoşteam încă din perioada verii lui 2007 pe Diana Constantinov, actuala vice la UNTB Sibiu şi prietena unor foşti colegi de ai mei  de la Linguata (şcoala de limbi străine), care mă rugase să o ajut cu înfiinţarea unei asociaţii a basarabenilor în Sibiu. Evident, nu am avut de ce să o refuz, cu atât mai mult cu cât nu ştiam ce va urma. Am rezervat denumirea de OSEB Sibiu pe numele meu şi i-am înmânat dovada Virginiei, care trecuse prin Bucureşti. I-am lăsat apoi să-şi vadă de treabă. Nu este singura dată când am rezervat denumiri de asociaţii în numele altor studenţi din ţară, dat fiind că mă aflu în Bucureşti. Desigur, cazul sibienilor a fost unic prin ceea ce a urmat. Este important de menţionat că Virginia ne-a fost recomandată de către Diana ca fiind viitoarea lor preşedintă, aleasă cu discernământ şi responsabilitate. Probabil că nici cei care au ales-o (aşa cum s-a văzut şi pe parcurs) nu ştiau ce ne păştea pe toţi.

Încă un element interesant legat de această primă reuniune, este că indivizii Dorin Caşu şi Vsevolod Chilinciuc, ambii vici UNTB (cel puţin aşa scria pe cărţile lor de vizită), s-au auto-invitat, ameninţând-o în fel şi chip pe organizatoare. Svetlana a fost ameninţată că îi va fi dezvăluită corespondenţa ei închipuit “pepecedistă”, precum şi că “nu e bine să-şi facă duşmani, căci nu ştie ce o aşteaptă”. A fost nevoie şi de intervenţia preşedintelui de 37 de ani al UNTB, Cornel Rădăuţă (ceilalţi 2 membri fondatori Ion Slubschii şi Igor Cupeţ au aceeaşi vârstă), intervenţie dovedită insuficientă şi neîndreptăţită. Dincolo de lipsa bunului simţ şi a eleganţei de care au dat dovadă colegii noştri mai mari, e de notat că această reuniune se adresa în primul rând studenţilor şi asociaţiilor studenţeşti (deci cu o limită de vârstă). Argumentele Svetlanei Ursu în discuţia cu cei 3 au fost că nimeni dintre cei prezenţi nu îi recunoştea, nu îi cunoştea şi respectiv, nu erau dispuşi să-i accepte într-un proiect care trebuia să repare greşelile trecutului şi nu să le perpetueze.

În rezultat, am elaborat un prim-material care ar fi trebuit să fie continuat şi îmbunătăţit pentru a fi înaintat ministrului învăţământului legat de metodologia de admitere. A apărut şi un comunicat de presă în acest sens. Lucrările urmau să fie continuate individual, din lipsa posibilităţilor de a lucra în vreun alt fel. De asemenea, foarte important, am stabilit de comun acord că nici unul dintre noi nu se va implica în campania politică, care era în toi, în numele vreunei asociaţii studenţeşti.

III. Alegerile parlamentare pentru Colegiul Basarabia şi Europa de Est.

Eugen Tomac a fost alături şi în preajma studenţilor basarabeni din România de foarte multă vreme. Nu voi insista asupra realizărilor sale pentru că nu e nici locul şi cu siguranţă nu sunt nici în măsură să o fac. Eu am fost unul dintre studenţii basarabeni care au avut multe de câştigat de pe urma prezenţei acestuia în mediul politic şi civic din România. Iar ca mine au fost mulţi alţii care au participat la evenimente, au cunoscut oameni extraordinari şi au crescut mult inclusiv datorită acestor fapte. Exact din acest motiv, aceşti studenţi, inclusiv eu, am hotărât din proprie iniţiativă să îi oferim ajutorul în campanie. Alături de mine, printre cei care l-au susţinut deschis au fost Iulian Munteanu, Octavian Apostol, Svetlana Popescu, Sergiu Răcilă, Vlad Durnea şi întreaga echipă OSBB. Acest lucru se cunoştea şi nimeni nu avea nimic de obiectat, chiar dacă anumiţi indivizi dintre cei care ne-am întâlnit la Timişoara aveau alte preferinţe pe care şi le apărau. Aşa am înţeles noi democraţia atunci. Fiecare se implică în ce vrea în nume propriu atât timp cât respectă legislaţia şi respectă condiţiile stabilite la Timişoara.

Ajutorul pe care l-am oferit noi consta în articole scrise (în Timpul din RM (20.10.08, semnat de mine), Unimedia, Basarabeni.ro, etc.), întâlniri organizate prin ţară atât cu Eugen Tomac, prezenţa la cele cu Tudor Panţîru, dar şi permanenta activitate mediatică în susţinerea acestuia.

Toate bune şi frumoase. Fiecare dintre noi respecta opinia celorlalţi şi respectiv, jocul democratic. Mai mult – eu personal am încercat să transform activitatea de campanie pro-Eugen Tomac, desfăşurată cot la cot cu osebiştii, într-un soi de team-building pentru o viitoare (dar utopică, după cum s-a văzut) colaborare cu băieţii şi fetele osebiste.

Revenind, ceea ce vedeam nu mă deranja, ba chiar îmi plăcea că în sfârşit am învăţat şi noi ce înseamnă să ai părere şi încă să ţi-o mai şi aperi. Era alegerea fiecăruia, iar numele asociaţiilor nu figura nicăieri. Toate acestea au avut loc până la un anumit moment. În data de 23 noiembrie, către sfârşitul campaniei, am aflat că personajele Vlad Durnea (prezentat ca preşedinte OSB, care nici nu exista), Eduard Burlacu (prezentat ca vice OSB Braşov, care nici nu exista, din nou), Alex Jurcăneanu (prezentat drept preşedinte al Ligii Studenţilor Basarabeni din Galaţi, care a început să fiinţeze abia din 10 iunie 2009 şi a cărei primă preşedintă este Svetlana Popescu) şi Anatol Tinică (prezentat drept vice al OSB Constanţa, în mod corect, de data aceasta) au participat la o conferinţă de presă la Info-Prim (vezi aici), preluată apoi de media din RM, în care susţineau candidatura lui Eugen Tomac. Chiar dacă presupunem că presa a greşit cu rea-credinţă statutele fiecăruia dintre cei 5, ne-am putea pune întrebarea firească: de ce nu au rectificat vorbitorii ulterior, ţinând cont de buna lor credinţă, funcţiile lor, preferând să perpetueze eroarea. Evident, noi, ceilalţi am fost puşi în situaţia de a reacţiona în virtutea principiilor stabilite anterior la Timişoara şi am dat publicităţii un comunicat (vezi aici) în care aminteam că statutul unui ONG prevede ne-implicarea în lupta politică (acesta a fost şters de pe Basarabeni.ro, după schimbarea preşedintei, din acest motiv fiind nevoit să citez propriul blog).

Reacţiile venite din partea celeilalte părţi au fost furibunde şi au lovit în noi ca-ntr-un sac. Nu se cunoaşte cine este autorul materialului, dat fiind că la semnatari s-au regăsit mulţi activişti PPCD actuali şi foşti, dar şi numele lui Iulian Munteanu şi Octavian Apostol. Despre cum a apărut numele acestora acolo voi spune doar că aceştia 2 au fost sunaţi de către Durnea şi Răcilă, pe rând, pentru a fi întrebaţi dacă îl susţin pe Eugen Tomac. Fireşte, răspunsul lor a fost unul afirmativ. Se pare că acest lucru a fost suficient pentru ca numele lor să fie trecute de gaşca PPCD pe acel comunicat publicat pe blogul publicistului de la Flux (vezi aici). Nu pot să nu îmi exprim curiozitatea – dacă eu aş fi fost cel întrebat dacă îl susţin pe Eugen Tomac şi aş fi răspuns afirmativ (evident), ar fi apărut şi numele meu la sfârşitul acelui material murdar? Este interesant, de asemenea, că Durnea folosise expresia „comunicatul de la Timişoara” pentru a-i induce în eroare pe cei 2, aceştia înţelegând de fapt, conform propriilor afirmaţii, că osebiştii se refereau la comunicatul nostru.

Imediat după materialul denigrator de pe blogul pepecedistului Federiuc (încheiat în mod cinic prin „Aşa să ne ajute Dumnezeu!”), ne-am pomenit cu o altă ispravă, de data aceasta a unei alte asociaţii din România, a tinerilor basarabeni. Este vorba despre Uniunea Naţională a Tinerilor Basarabeni (UNTB), care au declarat deschis că îl susţin pe Tudor Panţîru, denigrându-l, de data aceasta, pe Eugen Tomac. Cornel Rădăuţă, preşedintele asociaţiei, este din nou în prim-plan.

Dincolo de ridicolul situaţiei în care ne-am trezit cu toţii, de la pepecedişti, la alte feluri de “işti” şi oameni care au avut iluzia că în mediul ăsta chiar se poate acţiona în virtutea unui statut de asociaţie şi a legii privind asociaţiile, trebuie să avem în vedere şi faptul că în acel moment s-a produs o ruptură care nu a mai putut fi remediată, iar ceea ce a urmat pe parcurs ne-a arătat că nici nu are rost ca nişte asociaţii şi o mulţime de oameni cu activităţi multiple la activ să se împiedice de o mână de pepecedişti diversionişti sau de o alta, la fel de politică, dar mai puţin clar „ce fel de”.

Din acel moment, după ce ne-am convins cu toţii încă odată că avem valori, principii şi obiective total diferite în activitatea noastră, am hotărât unanim că atât OSBB şi acoliţii lor, cât şi UNTB, sunt nişte grupări cu care nu ne-am dori să avem vreodată de a face sub nici o formă. Argumentele sunt cu mult mai multe decât ceea ce prezint eu aici şi pot fi scoase oricând la iveală, atât timp cât cei care le cunosc sunt dispuşi să o facă.

IV. Reuniunea de la Bucureşti din 7-8 februarie.

Reuniunea de la Bucureşti a fost importantă din mai multe puncte de vedere (nu că ar fi existat reuniuni puţin importante din alte puncte de vedere). În primul rând, aici am stabilit organigrama viitoarei asociaţii, denumirea căreia încă nu o stabilisem definitiv. Eu am fost ales primul preşedinte al acesteia. Din acel moment, săgeţile s-au reorientat către mine, ca preşedinte a ceea ce urma să se înfiinţeze. În al doilea rând, am aflat şi noi că Virginia Bîlici a fost membră PCRM, lucru care ne-a surprins, cu atât mai mult cu cât întrebarea a survenit ca urmare a unei iniţiative străine de ea, în care fiecare dintre noi am zis din ce partide facem parte, sau nu facem. În al treilea rând, reuniunea de la Bucureşti a reprezentat momentul de care au profitat seniorii ASBCT pentru a complota împotriva Svetlanei Ursu, preşedinta de atunci a asociaţiei. Despre aceasta voi relata în secţiunea următoare.

Aşadar, la întâlnire au fost prezenţi Svetlana Ursu (ASBCT), Svetlana Popescu (LSB Galaţi G.I.), Nicu Leva (GIB Cluj), Vitalie Ţurcanu (ASB Craiova), Petru Ciolpan (GIRB Suceava), Iulian Munteanu (OSB Constanţa), Anatol Cojocari (ASEB Oradea), Virginia Bîlici şi eu. Ştiam deja că Vitalie este membru PPCD, iar Virginia a fost membru PCRM. Am acceptat situaţia, bazându-ne pe principiul statutar conform căruia o asociaţie nu face discriminare dintre membrii de partid atât timp cât aceştia respectă statutul. În mod evident, legea din România nu ar fi putut să prevadă că partide precum PCRM, sau mai nou – PPCD, intră de la sine înţeles, în categoria „încălcări de statut”, astfel încât am ales să ne bazăm pe faptele lor despre care ştiam, cu atât mai mult cu cât nimic din activitatea lor cunoscută de până atunci nu prezenta vreun pericol. Aşadar, am ajuns ca prima tentativă de statut să conţină inclusiv numele celor două personaje.

Despre insulta adusă de către Virginia Bîlici ca preşedinte UNTB Sibiu tuturor românilor, inclusiv ei înşişi, nu cred că mai merită să discutăm prea mult. Lucrurile sunt suficient de clare. Atitudinea mea faţă de modul în care îşi percepe Virginia propria identitate este relevată şi în comentariile lăsate pe blogul ei personal: aici şi aici. Merită remarcată şi logica administratorilor site-ului Basarabeni.ro care speculează relaţia mea presupus mai apropiată cu Virginia doar pe baza faptului că avem poze împreună, ca şi cum Răcilă, Ţurcanu sau Ciobanu nu ar avea, că doar au fost şi ei la Timişoara.

Revenind la UNTB, trebuie să amintesc şi de faptul că în data de 20 mai curent, în cadrul unei dezbateri publice organizate de deputatul Alina Gorghiu în Parlament, secretarul general al UNTB, Andrei Savciuc, a susţinut că acordarea cetăţeniei române basarabenilor ar fi dăunătoare şi că ar duce la un exod masiv al cetăţenilor moldoveni peste hotare. Atunci acesta a fost acuzat de unii dintre cei prezenţi că ar fi îndeplinit o directivă SIS prin acţiunile sale.

V. Complotul împotriva Svetlanei Ursu, preşedinta ASBCT.

Odată revenită de la Bucureşti, Svetlana a aflat că în urma unor „discuţii la bere” dintre Dumitru Corduneanu şi vechii săi prieteni din Timişoara, s-a pus în discuţie modul în care conduce aceasta asociaţia. Ca urmare, sau nu, în data de 15 februarie Sergiu Bucşa, ex-preşedinte al ASBCT, convoacă Adunarea Generală. Desigur, totul s-a făcut după ureche, pentru că nici Bucşa, nici oricine altcineva nu avea voie să convoce AG fără a anunţa cu 5 zile înainte membrii asociaţiei printr-un convocator afişat la sediu. Astfel, despre ceea ce se dorea a fi AG au ştiut doar seniorii ASBCT (şi ei, fără vreun statut legal) şi Svetlana Ursu, care a fost anunţată telefonic de Bucşa cu 3 ore înainte de şedinţă. Dintre cei prezenţi s-au remarcat Alexandru şi Nicolae Federiuc (venit din Chişinău pentru a-şi rezolva problemele cu facultatea), Alexandru Rîşneac, Dumitru Corduneanu, dar şi alţi apropiaţi ai acestora mai puţin cunoscuţi publicului. Şi Vlad Durnea îşi făcuse apariţia mai târziu. Este de remarcat că la programul masteral al facultatii de sociologie şi psihologie din cadrul Universităţii de Vest se află pe liste apropiaţi ai PPCD şi angajaţi în trustul lui Iurie Roşca precum Nicolae Federiuc, Alexandru Federiuc, Lia Bejenaru, Ştefan Roşca, Dumitru Mişîn, Tatiana Istrate, Dinu Ţurcanu şi Dumitru Corduneanu.

Reproşurile foştilor lideri ASBCT faţă de Svetlana Ursu au ţinut de faptul că s-a asociat cu noi şi că nu îşi dă seama că a pătat onoarea ASBCT/OSBT prin nesemnarea comunicatului de susţinere a lui Eugen Tomac, iar demisia ei ar reprezenta un gest de spălare a ruşinii păţite de întreaga asociaţie prin nesemnarea comunicatului de susţinere a acestuia. Au preîntâmpinat-o că Departamentul pentru relaţiile cu Românii de Pretutindeni, al cărei secretar de stat fusese numit între timp Eugen Tomac nu va mai finanţa ASBCT atât timp cât aceasta va fi preşedinte. Consider că actualul secretar de stat nici nu a avut cunoştinţă de mesajele emise şi de angajamentele făcute de alţii în numele său. Condiţia pe care au încercat “ecşii” lideri ASBCT să i-o impună Svetlanei a fost să semneze un comunicat în care să se dezică de noi, dar şi să delege atribuţiile de responsabil pe politică externă unei alte persoane daca alege să mai rămână în asociaţie. Evident, aceasta a refuzat şi şi-a semnat demisia, retrăgându-se împreună cu majoritatea membrilor Biroului de Conducere al ASBCT. Este de remarcat că aceştia din urmă au ajuns la şedinţă (improvizata Adunare Generală) doar pentru că Svetlana îi anunţase în prealabil. Bucşa evitase să îi anunţe. Aşa a ajuns Iurie Mocanu preşedinte al proaspetei OSBT, iar Svetlana – coordonatoarea a grupului ce va fiinţa, probabil, sub denumirea de LSB Timişoara.

Merită atenţie pentru grotescul pe care îl emană, faptul că unul dintre argumentele folosite de ecşii OSBT, dar şi a apropiaţilor lor, pentru a crea curente artificiale împotriva viitoarei structuri a studenţilor a fost că suntem o creaţiune a KGB, SIS, SBU şi altele asemenea. Argumentele utilizate au fost apropierea grupului de AMN, iar a mea direct de SIS, finanţat fiind de Vlad Filat. Inutil să menţionez că dovezile nu au fost prezentate. Şi în prezent se continuă în acelaşi stil.

În urma acestor evenimente, Sergiu Bucşa declară într-un comunicat al ASBCT că aceasta din urmă renunţă la ceea ce urma a fi LSBR. Vedem că de fapt, anume apartenenţa ASBCT la LSBR a fost mărul discordiei, şi nici într-un caz realizările Svetlanei ca preşedinte. Este de remarcat şi faptul că în timpul conducerii Svetlanei, pentru prima dată, la site-ul Basarabeni.ro au avut acces şi celelalte asociaţii din ţară, lucru sistat odată cu revenirea lui Bucşa şi respectiv, venirea lui Mocanu.

VI. Reuniunea de la Oradea din 7-8 martie.

La reuniunea de la Oradea au participat toţi cei menţionaţi anterior, mai puţin Virginia Bîlici. Cu toate acestea, ea a fost trecută pe lista de fondatori. Nu am ajuns însă să depunem actele la judecătorie. Între timp Virginia ne anunţase că OSEB Sibiu nu va mai fiinţa pentru că grupul îniţial de studenţi adera la UNTB şi devenea filială a acestora, iar mai târziu, am aflat că adunarea generală a ASB Craiova a ales un nou preşedinte în locul lui Vitalie Ţurcanu, pe Ludmila Motroi. Nu voi insista asupra celor 2 evenimente.

VII. Reuniunea de la Suceava din 30-31 mai

În cadrul reuniunii de la Suceava s-au semnat actele a ceea ce înseamnă astăzi Liga Studenţilor Basarabeni din România. Denumirea a fost aleasă atunci, precum şi membrii ei fondatori.

Aşadar, LSBR înseamnă, momentan: Iulian Munteanu (OSB Constanţa), Nicu Leva (GIB Cluj), Petru Ciolpan (Suceava), Svetlana Popescu (LSB Galaţi), Svetlana Ursu (LSB Timişoara G.I.), Ludmila Motroi (ASEB Craiova), Tudor Cojocaru (LSB Bucureşti), Octavian Apostol (OSBB Braşov), Anatol Cojocari (ASEB Oradea).

LSBR este o asociaţie constituită din 9 preşedinţi de asociaţii ale studenţilor români basarabeni din România şi are ca obiectiv principal imprimarea unei abordări bazate pe solidaritate şi unitate în acţiuni ale studenţilor basarabeni implicaţi în mediul asociativ şi civic. Specificul acesteia este că ea a fost creată din oameni şi respectiv, din echipe, care s-au remarcat de-a lungul timpului prin activităţi capabile să stimuleze sentimentul de apartenenţă la spaţiul cultural românesc, precum şi să promoveze valorile democraţiei europene.

Epilog

Acestea fiind spuse, nu îmi rămâne decât să remarc încă odată intenţia evidentă a celui/celor care a/au modificat titlul original al articolului de a denigra LSBR şi nicidecum de a informa publicul asupra unui eveniment care a avut loc. Până la noi reacţii, noi rămânem cu argumentarea bolnavă a autorilor ispravei de tipul „Socrate are sângele cald, un cal are sângele cald, deci Socrate este un cal.”

Autor: Tudor Cojocaru

Contrasemnează: Svetlana Popescu

Svetlana Ursu

Ludmila Motroi

Octavian Apostol

Nicu Leva

Anatol Cojocari

Iulian Munteanu

Petru Ciolpan

Permalink 20 comentarii