Cât de mult m-a impresionat Dan Puric și cât de utilă este cartea sa

Actorul, regizorul, mimul, oratorul și nu în ultimul rând, ortodoxul, Dan Puric s-a lansat și în branșa scriitorilor. Este vorba despre cartea Cine suntem, fără semnul întrebării în capăt, or aceasta este mai degrabă un ”manifest”. În condițiile în care românii stau la îndoială când vine vorba de a-și enunța identitatea, alegând-o parcă de pe raft, modul hotărât de a prezenta problema a devenit vital.

Sala Rapsodia – Constantin Tănase a părut o cutiuță neîncăpătoare pentru marea de oameni care au vrut să îl vadă pe marele Puric prezentându-și cartea. Doar că autorului nu i-a reușit nimic din ce se aștepta de la acesta. Am avut parte, din nou, de același discurs absolut încântător al ”Fenomenului Puric” care nu s-a sfiit să-i ia la rost pe politicieni, pseudo-scriitori (”spălătorii de serviciu”) și pe cei mai ignoranți, în general.
Dan Puric nu poate fi catalogat ca fiind ceva anume, după cum a recunoscut chiar el. Din contra, nimic nu pare imposibil pentru acesta, iar ideile par să abunde în mintea sa atât de plină de inițiative.

Publicul îi mănâncă din palmă. Mă gândeam că nimeni nu ar avea de ce să nu-l simpatizeze, poate doar dacă l-ar fi luat peste picior pe cineva în mod direct. Discursul lui Dan Puric este electrizant și în același timp liniștitor. După conferințele sale oamenii devin mai buni, pur și simplu, chiar dacă pentru puțin timp. Dacă ar fi vorba numai de acest lucru și deja ar merita admirația fiecărui român.

Atmosfera a devenit din una degajată, într-una de-a dreptul prietenoasă și caldă. Îl puteai simți pe celălalt mai aproape. Eram uniți de acel mare om mic de pe scenă care vorbea ”pre limba noastră”.

Ar fi foarte, foarte multe de povestit, dar niciodată nu ar fi de ajuns. A impresionat Dan Puric, iar noi am deschis ochii…în stilul marelui român care este el.