Biserica și Francmasoneria – războiul nevăzut

Consider că articolul de mai jos este unul foarte interesant și merită citit:

Biserica și Francmasoneria, războiul nevăzut

Fiecare isi disputa caracterul universal si de aici conflictul. Biserica este catolica, adica universala. Masoneria depaseste granitele nationale si concureaza universalitatea Bisericii Romei. Masonii cred in marele Arhitect al Universului. Dar este Marele Arhitect si Dumnezeul crestinilor? Disputa dureaza de peste doua secole si nu se profileaza nici un armistitiu.

 

Din cauza unor formulari ambigue de dupa Conciliul Vatican II, unii au crezut ca Biserica Catolica si-a indulcit pozitia fata de francmasoni. Pentru a risipi nelamuririle, in 1983, Cardinalul Razinger a publicat o Declaratie despre Asociatiile Masonice, in care arata ca sentinta negativa a Bisericii privitoare la asociatiile masonice ramane neschimbata de vreme ce principiile sale au fost mereu considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii, drept care ramane interzis a deveni membru in acestea. Credinciosii care adera la asociatiile masonice sunt in pacat grav si nu pot primi Sfanta Impartasanie. O mare parte dintre dispute s-a axat pe analizarea riturilor francmasonilor, pe secretismul organizatiei, pe influenta sa in politica, in presa. Si Biserica, si Francmasoneria s-au schimbat, insa trecerea timpului nu pare a fi modificat raporturile dintre ele. Chiar daca Francmasoneria nu practica rituri ofensatoare pentru crestini sau nu ascunde conspiratii mondiale, Biserica nu o accepta nici astazi deoarece crestinismul este esentialmente o religie revelata (Dumnezeu s-a aratat omului) si supranaturala. Dincolo de orice satisfactie sau implinire naturala, crestinul tinde la o vesnicie de unire cu Dumnezeu insusi, si dincolo de orice posibilitati naturale, aceasta unire e inceputa de pe acum in Sfintele Taine ale Bisericii.
In Prima Porunca e afirmata unicitatea lui Dumnezeu. El cere nu doar respect, ci chiar inchinare. Dumnezeu nu accepta sa isi imparta locul cu nimeni. Biserica respinge ideea ca Dumnezeu ar putea fi folosit de o organizatie sau privit ca un zeu printre altii, oarecum echivalent cu Budha ori Manitu, plasat cumva sub umbrela Marelui Arhitect.

Proiectul Francmasoneriei. .. a esuat

Interviu cu Cornelius Moldovan, absolvent al Facultatii de filozofie al Universitatii Jean Moulain de la Lyon

Ce relatie are Francmasoneria cu adevarul?
Pentru francmasoni, totul inseamna stiinta, cunoastere. Ei considera ca au adevarul. Crestinul nu are adevarul, nu il poseda. Adevarul i s-a revelat de catre Dumnezeu.

Ce imi permite sa spun ca Dumnezeu este Adevarul?
Faptul ca o spune El. Ca nu o spun eu. Dumnezeu e un adevar care se sustine singur.

Crestinii sunt interesati de adevar, francmasonii de cunoastere. De ce nu se inteleg?
Problema este ca nu totul este stiinta si ratiune. Daca pot cunoaste totul, daca Dumnezeu e o idee (cum spunea Descartes), atunci Dumnezeu e un fel de anexa a Francmasoneriei, importanta fiind cunoasterea. Daca eu pot sa cunosc tot si totul e ideea mea, Marele Arhitect nici nu exista, l-am inventat eu. Proiectul Francmasoneriei a esuat: oamenii se nasc si mor ca inainte, nimic nu ii scoate din conditia lor, nu ii face fericiti. Astfel ca Francmasoneria functioneaza ca o gnoza: nu accepta discutia, stie raspunsul dinainte. OK, proclamam progresul, emanciparea etc. Ei, si? Pentru ce?

Asadar, cunoasterea nu satisface aspiratiile omului?
Cunoasterea implineste, dar nu implineste totul in om. La Francmasonerie, cunoasterea e un absolut.

Ea nu salveaza. Este o ideologie pentru ca explica totul pornind de la o singura parte. Am de-a face cu o ideologie care are un anumit tip de functionare.
Pe linga preocuparea pentru cunoastere, francmasonii sint atasati si de simboluri, ritualuri. Ce valoare au acestea?
Tot ce este ritual se leaga de corp. E ceva care nu are sens decit ca simbol, care te trimite dincolo de el, de stricta manifestare a sa. Pe crestin, semnul Crucii, icoanele, ingenuncherea il trimit dincolo. Pentru un francmason, ritul e propria lui manifestare pentru ca el crede in natura si astfel se opreste la gest. Acest rit este profan, si nu sacru. Este inventat de oameni, ca obiceiul de a bea cafeaua de dimineata. Crestinul e suflet si corp. Intr-un rit sacru, totul are semnificatie sacra, luata din Revelatie. Ritul profan e inventat. Cunoasterea nu e sacra, ci profana prin definitie.

Biserica Ortodoxa condamna Masoneria
Spre deosebire de Biserica Catolica, Biserica Ortodoxa nu a combatut atat de vehement Francmasoneria, desi a condamnat-o in termeni severi. Astfel, in 1937, Biserica Ortodoxa Romana a dat prima si singura hotarare de condamnare a Masoneriei. Referatul? Studiu asupra Francmasoneriei? A fost intocmit de Mitropolitul Nicolae al Ardealului, ca urmare a cererii facute de Sfintul Sinod inca din 1934. Sfintul Sinod, in sedinta din 11 martie 1937, si-a insusit concluziile din referat si a hotarit ca Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta.

Iata citeva fragmente din concluziile studiului Mitropolitului Nicolae al Ardealului, insusite de sinodul BOR, aflate si astazi in vigoare.

Francmasoneria este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un insemnat rol, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica. Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnindu-i sa admita numai ceea ce descopera ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. (…)
2. Francmasoneria propaga o conceptie panteist-naturalista despre lume, reproband ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume, si ideea omului ca persoana deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamant laic. (…)
4. In lojile Francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii, si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. (…)
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor pre-crestine. (…) Prin acest cult, Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
6. Francmasoneria este un element de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. (…) Impotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobindeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.

Despre ocultări oculte

La înmormântarea lui Adrian Pintea am aflat că el a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi timp. Tot la înmormântare, cea a lui lui Florian Pitiş aflăm că el a fost purtătorul de cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Cu siguranţă dl Pitiş a fost mason, dar nu şi creştin-ortodox. Ieri am aflat că şi Virgil Ianţu pune mâna la inimă şi că e tot mason.

Vă puteţi întreba cum de a fost slujit la înmormântare un mason de către preoţi ortodocşi. Milostivirea noastră, trecerea noastră spre iconomii extreme este proverbială, atâta timp cât noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe toţi în mila lui Dumnezeu. Ce am putea face mai mult pentru astfel de oameni? Dacă am fi duri, dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, cu rigoare adică, nu ar trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu.

Aşa cum evreii nu lasă pe cineva ne-evreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund mulţi.

Sorin Frunzăverde se declară mason după moartea PFP Teoctist dar este membru al Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române. Începe să ne apuce o teamă inexprimabilă. La cine mai trebuie să ne aşteptăm că este mason, satanist sau păgân sub veşminte clericale?

La moartea Preafericirii sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, metodic, au urmat la ştiri îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio inadvertenţă mediatică la înmormântările recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit fratele Olimpian despre fratele Pitiş nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.

Astăzi a apărut ştirea că sunt 6000 de masoni în România şi că ei ocupă roluri importante în societatea democrată. Ce rol tainic au? De ce nimeni nu îi interoghează pe aceşti domni şi de ce nu trăiesc într-un mod impropriu relaxării ideatice postmoderne? De ce sunt discreţi? De ce nu punem semnul egal între satanism şi masonerie şi nu observăm că ocultul nu este benefic pentru cei mulţi? De ce nu există transparenţă? Unde sunt carele de reportaj şi reporterii intempestivi care să ceară dezvrăjirea templelor masonice şi să dea negura la o parte, ca să vedem oamenii?

Am vrut să vizitez într-o dimineaţă un templu mozaic din Bucureşti, şi portarul, ortodox [aşa mi-a spus el], mi-a interzis să intru în curtea templului, dacă nu îmi pun acoperământul acela special pentru bărbaţi pe cap. I-am spus că eu, ca preot ortodox, nu cred în acest obicei mozaic şi că, dacă mi l-aş pune, nu ar simboliza nimic pentru mine. Şi ortodoxul nostru nu m-a lăsat să intru. M-am uitat în ochii lui, păreau turbaţi, şi am plecat cu o faţă crispată. Cu siguranţă, dacă intra într-o Biserică Ortodoxă, acest portar ortodox, nu era tras de nimeni de mânecă.

La fel mi s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc şi apoi într-un cimitir luteran: mi s-a spus că nu pot să intru. Scurt. Fără nicio explicaţie. Eşti chestionat imediat sau eşti urmărit sistematic. De ce ocultăm, de ce ne ocultăm cultul sau mişcarea religioasă, filozofică, dacă nu e nimic necurat la mijloc?

Urmăresc, de acum fără stupoare, toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale Bisericii Ortodoxe şi am observat că nu trece o săptămână fără să văd pe sticlă un preot care a mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege. Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au. Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Însă eu am prostul obicei să mă întreb: Şi care e rostul ştirii? Cât bine sau rău face această ştire? Până unde, pe cine loveşte ştirea? Întrebările mele sunt identice cu cele pe care le am în faţa cutiei de peşte sau a cărnii de porc pe care vreau să o cumpăr din supermarket.

Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui? Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masonii pentru prosperitatea… .Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop. Masoneria, avalanşa neoprotestantă, etosul gay, satanist, relaxat… nu au, în mod evident, rolul de a consolida credinţa ortodoxă în România şi de a adânci pe români în tradiţiile vieţii lor de secole. Ei vin cu altceva, ocult adică primejdios, satanic adică împachetat frumos.

Moartea albă: e un nume poetic dat drogurilor. Metafora însă e dureroasă. Asistăm la alterităţi care ne displac şi vizavi de care nu putem să ne manifestăm decât…amiabil. Moartea sufletească a românilor, moartea prin negarea şi relativizarea interioară a credinţei ortodoxe, a credinţei mântuirii, este o moarte albă. Cum să mă manifest altcumva faţă de această moarte decât rugându-mă şi predicând împotriva ei.

Însă, băieţii aceştia care se cred deştepţi, confundă bunătatea şi smerenia noastră cu imbecilitatea şi, pe cât noi suntem de primitori, pe atât şi ei vor să ne încalece. Nu voi fi nici acum melodramatic. Credinţa ortodoxă crede în puterea lui Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă faţă de noi, care e mai puternică decât toate cursele diavolilor. Deşi pare imposibil să scapi, să te mântui, într-o asemenea lume coruptă, curvară, totuşi nu toţi creştinii ortodocşi au îngenuncheat în faţa lui Baal.

Noi surprize? Probabil că da. Însă vom avea şi noi purtări de grijă ale Stăpânului nostru, care nu uită turma Sa cea mică.

sursa