Sunt anul II acum. Am fost anul I. Voi fi anul III.
Pachetul a fost un simbol vreme de aproape un an.
A devenit, insa din , din ce in ce mai mic, pentru ca nu a mai fost nevoie de continutul sau.
Produsele din RM au fost inlocuite cu altele, din Romania.
Dar parca m-as bucura daca as mai primi cate un pachet cu “o bucatica din “acasa”" din cand in cand, chiar si fara nimic in el.
Nu e decat un pachet, totusi…
Sau nu?
aprilie 4, 2008 la 10:13 pm
Nu prea cred ca e “numai un Pachet”
Cum se spune in filmulet(care mi-a placut foarte tare), odata cu pachet mai vine si “o bucatica din casa” 
Nu stiu cum e in Romania, dar aici in Portugalia , in Pachete chiar se ascunde o bucatica de Moldova, caci ceea ce trimit rudele de acasa, nu pot fi inlocuite de ceea ce este pe piata dein Portugalia 
Asa-ca, Traiasca Pachetele!!! Sus cu ele
aprilie 4, 2008 la 10:17 pm
inainte sa fie globalizarea, inainte de ambalajele de unica folosinta gratuite, de caserolele pe care le vidam zilnic, pachetul asta era o chestie vitala pentru toti studentii dintr-o “provincie” care invatau intr-un “centru”. Se trimiteau pe tren, constituiau o regula. Acum… dumnezeu cu mila… Gasesti cam totul in carrefour. Ce e aia yoli? sau yole.
aprilie 5, 2008 la 12:38 am
Catre Sandu: asa, asa, sa fluturam cu totii pachetelele!
Catre Gadjodillo: daca ar fi doar faptul ca pachetele venaeau din “provincie”, dar e mult mai mult: pachetele vin dintr-o lume rupta de Romania actuala, de undeva unde timpul parca a ramas in loc sau cle putin se misca cu o viteza mai mica…
aprilie 5, 2008 la 6:21 am
da, spre finalul filmului am inteles io si asta… ca am scris in timp ce-l ascultam; initial intelesesem ca e pachet de acasa si n-am prins latura metafizica, a acelui ceva atins de parinti, bucata de “acasa”.
si ca sa precizez: eu am copilarit citindu-l pe Druta. Clopotnita, proza lui gen “amintiri din copilarie”, nuvela aia cu musafiria [un tata care pleaca prin tara/lume sa-si vada copiii]. Si mi-e foarte aproape, intr-un fel, si graiul, si lumea aia – da’ yole tot nu stiu ce-s acelea.
aprilie 5, 2008 la 3:07 pm
ehhh, dorul ăsta de casă…
“dorule’, măi, dorule’…să-ţi prind în păr o salbă, dorule’” (”Noroc”)
@gadjodillo: yole – un fel de iaurt, e delicios şi e made in moldova!
aprilie 5, 2008 la 3:21 pm
catre godjodillo: scuze ca am omis sa iti zic ce e “yoli”.
, acesta este un tip de yaurt de baut din RM care e fabricat de fabrica moldo-americana Alba.
Cu riscul de a face reclama ne-platita
Este primul produs de acest gen de pe piata din RM, astfel impunandu-se ca reprezentativ.
aprilie 5, 2008 la 6:34 pm
Oooof, dorule
aprilie 5, 2008 la 9:42 pm
ce dor imi e de casa …
aprilie 5, 2008 la 9:54 pm
las’ ca vine Pastele si sigur ajungi acasa.
mai e putin.
aprilie 5, 2008 la 10:20 pm
sinteti norocosi sa aveti reperele astea… printre noi/voi sint/em unii dezradacinati, fara acel loc de refugiu si reculegere.
aprilie 5, 2008 la 10:23 pm
cred ca depinde de fiecare sa si-l (re)gaseasca si sa il tina strans aproape.
sunt cateva lucruri pe lume de care pur simplu nu ai voie sa te detasezi, iar printre acestea se numara si locul unde te-ai nascut.
instrainarea (voita/nevoita) de acesta naste adevarate traume.
aprilie 5, 2008 la 10:34 pm
Naste adevarati … mutanti, as zice eu
niste mancurti, niste bolnavi de sindromul Stocholm 
ceva de dincolo sau din adincuri… 
Dorul la romani, cred ca este ceva care nu poate fi explicat prin cuvinte, o fi ceva “din lumea celor care nu cuvinta”
aprilie 5, 2008 la 10:40 pm
Jalea si Dorul e numai al nostru.
Imi amintesc de Mihai Dolgan si “Noroc”…e extraordinar cum au reusit sa imbine modernul cu un element reprezentativ al folclorului romanesc.
Ei chiar se incadreaza in contextul de “acasa”.
aprilie 5, 2008 la 11:10 pm
Tin minte in manualul de Literatura Romana de clasa a 12a, era un text de Mihai Cimpoi, in care el vorbea despre “dor” ca un sentiment specific spatiului mioritic
Adica noi, cei din interiorul acestui spatiu, il simtim altfel 
Eu chiar Joi, nu stiu de ce am inceput o mini-dezbatere cu un coleg de-al meu de la curs si am incercat sa-i explic ce ma trage asa de tare acasa… in cele din urma nu m-a inteles, chiar daca in limba portugheza exista cuvintul “dor”(saudade), dar nu are aceeasi “profunzime” romaneasca
aprilie 6, 2008 la 12:34 am
Nu imi explic cum poate cineva sa te intrebe de ce ti-e dor de casa. E ceva absolut normal sa vrei undeva unde sa poti “sa fii tu” insuti. Casa, parinti, prieteni.