Petre Țuțea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Tutea

(… despre marele gânditor român)

Petre Țuțea – materiale video

Bunelul românilor noștri

   Reportajul TV

  

   Acțiunea simbolică

  

   Un alt reportaj

  

   În data de 15 martie, împreună cu încă 3 membri ai  ”Suflet Românesc” am mers în vizită la Victor Boian, bătrânul care din propriile resurse financiare a construit timp de doi ani un monument întru veșnica memorie a ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă între anii 1941-1945.     

   În drum spre Carahasani, Ștefan-Vodă (sat care se afla la 40 km de Prut) ne-a întâmpinat o ploaie măruntă, care îți pătrunde măduva oaselor, vânt și acea atmosferă apăsătoare manifestată prin combinația specifică unui început de primăvară: noroi, frig și pustietatea satelor din împrejurimi…   

   Totuși, Dumnezeu a fost alături de noi și un băștinas al satului a fost atât de amabil să ne ducă până în sat cu autoturismul său și chiar să ne prezinte gazdei. Am intrat

M-am hotărât să devin prost*

 

*Aceasta este o prezentare a lucrării M-am hotărât să devin prost, scrisă de antropologul și scriitorul francez Martin Page.

”Îi invidiam pentru tot ceea ce nu știau” (Oscar Wilde).

Antoine era un tânăr de 25 de ani care suferea foarte mult pentru că era mult mai inteligent  decât majoritatea persoanelor din jurul său. Doctorand într-un domeniu „exotic” – limba sanscrită veche, aceasta îl determina să se simtă izolat de lume, viața sa împărțindu-se între lecturi, muncă și ieșiri cu prietenii. O viață aparent calmă, dar care l-a făcut să ia o hotărâre care se dorea decisivă pentru el: să devină prost.          

În momentul în care și-a anunțat prietenii, aceștia au primit vestea destul de neîncrezător, dar cu timpul s-au convins că Antoine chiar vorbea serios, ba mai mult chiar – era deja prea târziu pentru a-l face să se răzgândească. Acești patru prieteni erau Canja, Aslee (As), Charlotte si Radolphe.  Canja era lesbiană (Antoine a asigurat-o la un moment dat că

Anticomunisti adolescenti asasinati de rusi la Orhei

Ce se mai aude cu integrarea europeană?

 

Cotidian Naţional Nr.200846 din 14 martie 2008 

În numărul din luna martie a.c., una dintre cele mai titrate publicaţii din R. Moldova, care se ocupă cu VIP-urile locale şi nu numai, tipăreşte un interviu cu un ambasador occidental la Chişinău. Nimic spectaculos aici. Numai că titlul interviului este, nici mai mult, nici mai puţin, „O integrare rapidă în Europa nu este în interesul Moldovei…”. Cum aşa, îţi vine să exclami? De când această schimbare explicită de picior la reprezentanţii Europei?    

Iar când această afirmaţie o face ambasadorul unei ţări care s-a declarat – şi a fost acreditată explicit la Chişinău în acest sens – drept partenerul principal al R. Moldova pentru integrarea europeană, lucrurile devin semnificative. Iar dacă adăugăm aici răspunsul domnului Mihály Bayer, ambasadorul Ungariei în R. Moldova, căci despre el este vorba, la întrebarea „când credeţi că va fi gata R. Moldova pentru integrare”: „…poate niciodată, poate peste 15-20 de ani”,