Psihologia mulțimilor (Gustave Le Bon) – recenzie

   Lucrarea Psihologia mulțimilor, scrisă de Gustave Le Bon în anul 1895 este una din primele de acest gen şi, cu siguranţă, una din cele mai importante. Serge Moscovici spunea într-una din lucrările sale: “Doi oameni politici foarte importanţi (Adolf Hitler şi Benito Mussolini) l-au copiat pe Le Bon, punandu-i în practică concepţiile.“ Reprezentativă pentru autorul ei, cartea s-a impus ca una dintre cele mai citite si mai recomandate printre cei interesaţi de psihologia socială, dar şi de aspectele vieţii care ne cam scapă de sub vedere din diverse motive. Căci, fără a ne da seama, facem deseori parte şi noi dintr-o mulţime. Fie că mergem pe stradă, participăm la un miting sau pur şi simplu ne numim militari sau medici.

Regulile metodei sociologice (Emile Durkheim) – recenzie

  

    Lucrarea Regulile metodei sociologice scrisă de Emile Durkheim, reprezintă o adevărată piatră de temelie în ştiinţele sociale, în special în ceea ce priveşte metodele de cercetare sociologică.

   Sociologul francez a încercat, şi pot să afirm că a reuşit, să impună problema sociologică în atenţia tuturor, fiind unul dintre fondatorii sociologiei moderne pe care a impus-o drept disciplina academică.   Cartea lui Durkheim este una foarte complexă şi abundentă în idei, de multe ori prezentate într-un mod contradictoriu cu cele ale altor autori, de unde rezultă numeroasele controverse, lucru recunoscut şi prezentat chiar în prefaţa lucrării. Stilul abordat de autor generează dificultăţi reale în înţelegerea mesajelor, în orice caz pentru începători, fapt confirmat de mai multe persoane de acest nivel. Lucrarea este cu atât mai dificilă şi necesită un nivel mai ridicat de concentrare, cu cât lipsesc orice fel de grafice, hărţi, statistici sau ilustraţii.   Regulile metodei sociologice face referire în  numeroase rânduri la anumite idei din alte opere ale autorului

Cristalizarea opiniei publice (Edward L. Bernays) – recenzie

  

   Edward L. Bernays este unul dintre fondatorii a ceea ce ne-am obișnuit să numim astăzi ”consiliere in relații publice”. ”Un om fascinant, inteligent și extraordinar”, după cum l-a caracterizat profesorul Scott M. Cutlip de la Universitatea din Georgia, nepotul lui Sigmund Freud,  a fost un adevărat deschizător de drumuri în ceea ce privește definirea și studierea noului domeniu al științei care descria, practic, ”suflul” mulțimii. Pentru noi, cei care auzim astăzi despre ”opinie publică” din ce în ce mai des, este aproape imposibil să înțelegem situația din anul 1923, când a fost editată Cristalizarea opiniei publice. Însă Bernays a fost o personalitate care a mers dincolo de limitele vremii, impunându-și un stil propriu de abordare a problemelor. Anume acest mod original de a vedea lucrurile și-a pus amprenta asupra lucrării, astfel încât Cristalizarea opiniei publice reprezintă o adevărată piatră de temelie în definirea, iar apoi studierea conceptelor ce țin de opinia publică. Într-un timp în care SUA era forța mondială cel mai

Notes on the Theory of Political Opinion Formation (Avery Leiserson) – recenzie

      Articolul Notes on the theory of political opinion formation, scris de Avery Leserson, trece în revistă unele dintre ideile cele mai importante referitoare la conceptul de opinie publică. Autorul relevă modurile în care se raportează comunitatea ştiinţifică dar şi persoanele ne-specializate la termenul de opinie publică.   

   Avery Leiserson a fost unul dintre cei mai importanţi cercetători din domeniul ştiinţelor politice, membru a numeroase comunităţi ştiinţifice, beneficiar al multor distincţii şi nu în ultimul rand – o autoritate notorie în domeniu. A activat o mare parte din viaţă în cadrul Universităţii Vanderbilt din Nashville, Tennessee, SUA. Toate acestea recomandă articolul menţionat ca

The Arts of Impression Management from Erving Goffman’s “The Presentation of Self in Everyday Life” – essay

 

“Masks are arrested expressions and admirable echoes of feeling, at once faithful, discreet, and superlative. Living things in contact with the air must acquire a cuticle, and it is not urged against cuticles that they are not hearts; yet some philosophers seem to be angry with images for not being things, and for words for not being feelings. Words and images are like shells, no less integral parts of nature than are the substances they cover, but better addressed to the eye and more open to observation. I would not say that substance exists for the sake of appearance, or faces for the sake of masks, or the passions for the sake of poetry and virtue. Nothing  arises in nature for the sake of anything else; all these phases and products are involved equally in the round of existence…”

George Santayana, Soliloquies in England and Later Soliloquies (London: Constable, 1922) 

   These words from the beginning of Goffman’s book reflect perfectly

O “sursa diabolica” il baga pe Iliescu in spital

Ion Iliescu a fost obiectul unei “intoxicari” in mass media. Acesta scrie pe blogul sau ca un cotidian a publicat “pe surse” o stire conform careia el ar fi suferit un atac de cord. Este vorba despre ziarul “Interesul Public”, care a publicat un articol, in care se arata ca Ion Iliescu ar fi suferit o criza cardiaca sambata trecuta si ar fi refuzat sa apeleze la serviciul public de ambulanta.

Despre a trăi în România

 „Lasă, bei, uşile să se-nchidă, lasă, bei, uşile!!”, acesta era mesajul la microfon al conductorului unui metrou acum câteva zile când mă întorceam de la serviciu. Un astfel de mesaj comic îţi înveseleşte ziua? Sau te întristează impoliteţea şi barbarismul? Nu se ştie. România este ţara tuturor posibilităţilor…Să mergi în Bucureşti în fiecare dimineaţă şi seară pe rând cu autobuzul sau troleul, apoi cu tramvaiul, continuând cu metroul, pentru a termina pe jos este o experienţă de viaţă dintre cele mai serioase. De multe ori însă experienţa aceasta serioasă trăită în profunzimea ei se manifestă grotesc de contrastant. Aproape că devine normal să te enervezi, să zbieri, să împingi cu coatele, să plângi, să leşini de căldură, după caz, dar şi să zâmbeşti sau chiar să râzi isteric de omul care se împiedică şi cade sau de faptul că te simţi aşa cum poate că s-ar simţi dacă ar puţi o felie de şuncă presată între celelalte felii însumând un kilogram de mezel ţinut la temperatura unei camere bine încălzite. Pornind deci de la nivelul zero, de la omul simplu, din Capitală, aşa se vede cam cum stau treburile în România.
De când am început să lucrez şi să locuiesc (în Bucureşti, de circa un an şi jumătate, departe de locul unde m-am născut) – şi deci să fac ochi în lumea acestei ţări, am descoperit că există şi apropieri şi deosebiri umane cu conotaţii îngrijorătoare. Mai întâi, am ajuns să cred că există la noi două tipuri opuse de oameni: un tip, majoritar numeric, al celui care „se descurcă”,

ATB – World tour, Bucuresti. Impresii si comentarii.

 

   Andre Tannenberger, alias ATB, este unul dintre cei mai prolifici DJ din lume la momentul actual. Primul sau hit international a fost 9PM (Till I come). In curand au urmat si alte lucrari precum Marrakesh, Fields of love, Extasy, Let you go, Hold you si mai noile Renegade si Believe in me. Astfel, tanarul muzician din Freiburg s-a afirmat in lumea muzicala cu piese usoare, cu o linie melodica deosebita si cu elemente originale din natura, dar si cu sunete specifice de chitara. Genurile muzicale in care s-ar putea incadra sunt trance, techno si chill. Cu toate ca cea mai mare parte a fanilor sai, sau a celor care ii asculta muzica sunt tineri sub 30 de ani, DJ-ul neamt a reusit sa atraga si foarte multe persoane mai in varsta, dat fiind varietatea stilurilor abordate.

   Pentru cei care au crescut cu ATB, ma refer la generatia nascuta in anii 80, care au dansat si s-au bucurat pe ritmurile germanului, venirea sa la Bucuresti a fost evenimentul vietii lor, pana acum cel putin. Am auzit expresii precum “acum pot sa mor linistit”, sau